Ea este doar o umbră... Este doar o bucată de metal, un robot care nu o va înlocui niciodată pe adevărata ea. M-a mințit, m-a trădat, m-a jignit, m-a călcat în picioare şi nu a regretat nici măcar o secundă că a procedat cu mine într-un mod atât de josnic. De fapt cum putea să o facă, ea nici măcar nu simte, nu trăiește, nu ştie a iubi, a visa, a zbura pe aripile speranței, a alerga, a râde, a plânge, a-i fi frică ca mai apoi să se refugieze în brațele persoanei apropiate. Este, pur şi simplu, o statuie cu o inimă de piatră care niciodată nu va bate într-un ritm cu durerea mea. Nu va înțelege că eu devenit un om bolnav mintal sufăr și mă simt atât de singur, uitat, neînțeles de nimeni în acest uriaș univers. Sufletul meu este distrus demult şi ar dori să te regăsească, să îți simtă sinceritatea, dar nu reușește, fiindcă tu ești doar o umbră în viața mea pustie... O copertă minunată realizată de @Rachelle275 Mulțumesc din suflet❤

30 septembrie...o zi normală, unde monotonia pătrunde cam trei sferturi în atmosferă. Totuși era o zi însorită cu câțiva nori ici-colo plus un vânt nu chiar așa de puternic, dar care leagănă frunzele colorate. Deodată se aude în școala imensă foșnete, râsete malefice, zeci de umbre mult mai întunecate și mai lungi decât umbrele obișnuite. Acum parcă noi suntem protagoniștii unui film horror, unde pe zi ce trece setea de răzbunare crește din ce în ce mai mult față de personajele negative. Fiecare zi devine din ce în ce mai înfricoșătoare, mai palpitantă, nopțile nedorm ite cresc din ce în ce mai mult, școala noastră devine pe zi ce trece o casă bântuită, unde locuiesc zeci de copii care, din cauza cearcănelor și a kilogramelor în minus devin zombi cu sentimente. Mii de euro sunt cheltuiți pe pistoale, bombe, cuțite, roboți ucigași... Dar într-o zi mă distrage ceva...mai bine zis cineva. Prin toată agitația asta, prin toate bălțile de sânge, prin toate armele și prin toți elevii obosiți sunt cu capul în nori și mă comport de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Îl privesc pe acel cineva de zici că acel cineva are toată pizza din lume, iar elevii îngroziți mă privesc de zici că sunt dracu pe lângă ei, deoarece sunt așa de aeriană și nu mă concentrez pe război. În ultimul timp simt că zbor... Dar într-o zi voi zbura cu adevărat sau va fi doar un vis și mă voi trezi...într-o cameră...singură? Data începerii: 01.01.2018 Data finalizării: