★Adevaruri ascunse. Teorii revolutionare. Lucruri nebanuite de mintea ta. Citeste daca ai curaj! ★Prima carte de acest gen in romana. ★Exclusiv: CRISA69

Descrierea mea,e decizia ta

Fanfiction:Mereu îi cade fetei să facă lucrarea de echipă cu baiatul de care e îndrăgostită. Realitatea:Dacă asta mi s-ar întâmpla mie,băiatul ar cere în strigăte să fie schimbat cu altcineva. |Idei traduse,culese și făcute de mine| Nu toate ideile pe care o să le gasești în această carte sunt ale mele. Cover by @_nyctophile_ ; @unicorn-de-ciocolata ; @Dangerexplosion ; @psycho_moon

Cu mâna omenească, cereasca poezie, Smerit o pun in versuri ca sa ți-o dărui ție.

Într-un viitor îndepărtat, un incident care a rămas cunoscut în istorie drept Evenimentul aproape că a distrus omenirea. Planeta s-a schimbat, s-a sălbăticit şi a devenit un tărâm al creaturilor răsărite din cenuşa războiului nuclear şi al bolilor ciudate şi necruţătoare. Continentele şi-au pierdut forma sau au fost înghiţite de ape, iar oamenii sunt răspândiţi pe puţinul uscat care a mai rămas. Pământul este o ruină. Existenţa oamenilor este ameninţată atât de către ei înşişi, sub forma grupurilor de renegaţi care împânzesc teritoriile ostile şi atacă aşezările Comunităţii, cât şi de creaturile inteligente denumite rut'gari. Singura speranţă a oamenilor au rămas Vânătorii, soldaţii Consiliului antrenaţi să înfrunte orice fel de situaţie. Dar în ultimii ani se zvoneşte că şi aceştia au devenit corupţi şi au căzut cu totul în mâinile Consiliului, uitând de îndatoririle şi de jurămintele străvechi. Evenimentul a dat naştere multor orori, iar printre acestea se numără şi Călătorul. El este nemuritor şi blestemat să cutreiere planeta în căutarea mântuirii. A trăit, a simţit, a văzut totul. Dar soarta încă îl evită, încă îl testează şi îl controlează aşa cum îşi doreşte ea. Iar ceea ce i-a pregătit s-ar putea să-l schimbe pentru totdeauna, căci o întâlnire neaşteptată şi un companion mai mult decât nedorit îi aduce aminte de lucrul cel mai important din lume pentru o fiinţă umană.

Visele sunt ca îngerii: Țin întunericul la depărtare. Dar cât poți ține speranțe vii? Cât să stea un înger fără să zboare? ©BreathWords

Nu sunt ruptă dintr-o carte de ficțiune proastă, însă port povara unei atingeri mortale. Încă dinaintea nașterii mele, moartea mi-a fost mamă. Am crescut în sânul ei cu o pereche de ochi schimbători- uneori de demon, alte ori de înger- cu o pereche de mâini capabile să omoare cu o singură mângâiere pe obraz și vise ciudate despre ce îmi este hărăzit mie și altora. Am ascuns și negat totul cu stângăcie multă vreme. Însă David a răsărit de nicăieri și într-o singură zi a reușit să-mi afle secretul. Mi-e teamă și lacrimi îmi șiroiesc pe obraji, căci știu cine va fi următoare victimă colaterală a puterilor mele. Întâi a murit mama.Urmează David. E numai o chestiune de timp până când puterile mele vor reuși "accidental" să îl ucidă.

gănduri aiurea ce-mi clocotesc în vene