"- Am incercat sa te fac sa nu te indragostesti de mine, ti-am spus ca eu nu stiu ce inseamna aia "iubire" , acum vei suporta consecintele sentimentelor tale!"

Are un nume de inger dar e un mic diavol. Cand se intalnesc amandoi , totul e exploziv. Nici unul nu vrea sa cedeze si dragostea lor se transforma intr-un adevarat razboi. Bogat , dorit de toate femeile , Travis e cel mai bun racer, e Diavolul.Relatiile lui se caracterizeaza in cateva cuvinte "le-o tragi si pleci". Micuta si temperamentala roscata e cel mai mare adversar din viata lui. Iubirea pentru o singura femeie nu a figurat niciodata in lista lui de dorinte si cand vrea sa scape de ea , realizeaza ca a facut gresala vietii lui. Va putea sa recastige dragostea ei ,sa invinga toate piedicile aparute? Ce reactie va avea cand constata ca nici ea nu e straina de lumea pestrita a pistelor de curse? Cine e de fapt Angel? Iubirea sau chinul vietii lui? Toate drepturile imi sunt rezervate. Contine scene si limbaj licentios.

CARTE NEEDITATĂ " Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. " Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cărămizile indiferenței, misteriozității și durității formează un scut de neclintit, însă el continuă să ducă o luptă nesfârșită cu oamenii din jurul său. Spontană. Sociabilă. Emotivă. Maria Weaver, dezinvoltă și curioasă din fire, reușește să distrugă zidul într-un timp concis și remarcabil, odată cu apariția ei în viața lui. Reprezentând o simplitate în nuanțe, continuă să lupte împotriva unui alexitimic în negare. Lăsat acum vulnerabil și neputincios, amintirile revin, rănile se redeschid, însă pansamentul nu întârzie să apară. All Rights Reserved 2013-2017 EvaAse NECESITĂ EDITARE

"Lacrimile începură să îmi curgă pe obrajii roșii. -Nu m-aș fi așteptat să te ții de cuvânt, însă ceva din mine totuși și-a dorit să îți creadă vorbele și pentru câteva secunde chiar a făcut-o, nesimțitule. A sperat că vei apărea de nicăieri și mă vei ajuta... Dar tu ce-ai făcut? Nimic. Am avut noroc că acel polițist m-a ajutat și am scăpat de nebunul acela, am continuat eu printre suspinele care nu își aveau locul în situația de față. Știi, cred că cel mai tare mă doare faptul că am crezut în tine ca fiind o ușă de scăpare, ușa mea de scăpare din aceste coșmaruri. Acum dă-mi drumul la mână cât încă sunt drăguță. - Păi tu tot timpul ești drăguță. Asta înseamnă că te pot ține cât vreau eu pentru că nu îmi poți face nimic. -Hahaha, ce replică deșteaptă... Acesta mi-a eliberat brațul, iar eu am început să merg cu repeziciune. După nici măcar un metru, mă trezesc îmbrățișată de la spate de același băiat care mai-nainte m-a salvat. - Deniss, când tu ai vorbit eu am tăcut si te-am ascultat. Te rog, ascultă-mă puțin și pe mine. Cu toate că îmbrățișarea era plăcută, eram încă furioasă și supărată fiindcă m-a mințit. - Nu! Nu am nevoie de explicații venite din partea unui obsedat ipocrit, ai înțeles? " Mersi pentru coperta @Miss_Mistery.