Şi pot să aud moartea cum mă strigă. Dar nu o ascult. Viaţa e mai importantă. şhhht..sh

Într-un viitor îndepărtat, un incident care a rămas cunoscut în istorie drept Evenimentul aproape că a distrus omenirea. Planeta s-a schimbat, s-a sălbăticit şi a devenit un tărâm al creaturilor răsărite din cenuşa războiului nuclear şi al bolilor ciudate şi necruţătoare. Continentele şi-au pierdut forma sau au fost înghiţite de ape, iar oamenii sunt răspândiţi pe puţinul uscat care a mai rămas. Pământul este o ruină. Existenţa oamenilor este ameninţată atât de către ei înşişi, sub forma grupurilor de renegaţi care împânzesc teritoriile ostile şi atacă aşezările Comunităţii, cât şi de creaturile inteligente denumite rut'gari. Singura speranţă a oamenilor au rămas Vânătorii, soldaţii Consiliului antrenaţi să înfrunte orice fel de situaţie. Dar în ultimii ani se zvoneşte că şi aceştia au devenit corupţi şi au căzut cu totul în mâinile Consiliului, uitând de îndatoririle şi de jurămintele străvechi. Evenimentul a dat naştere multor orori, iar printre acestea se numără şi Călătorul. El este nemuritor şi blestemat să cutreiere planeta în căutarea mântuirii. A trăit, a simţit, a văzut totul. Dar soarta încă îl evită, încă îl testează şi îl controlează aşa cum îşi doreşte ea. Iar ceea ce i-a pregătit s-ar putea să-l schimbe pentru totdeauna, căci o întâlnire neaşteptată şi un companion mai mult decât nedorit îi aduce aminte de lucrul cel mai important din lume pentru o fiinţă umană.

IN EDITARE. DECIZIA E A TA, DACA VEI CITI IN CONTINUARE. Capitole editate: "Costum si cravata"; "Dragoste și cărți"; "Craciunul"; "Inghet". Oamenii iubesc cărțile. Nu pentru că se scufundă într-o altă lume, ci pentru că pot trăi viața pe care niciodată nu au avut-o. Pentru că acolo găsesc fericirea fără foarte mult efort. Personajele sunt cele care suferă, nu ei. Ăsta este motivul lor. Oamenii iubesc greșit cărțile. * Anthony. Conceptul lui era o schiță vagă și neterminată. Percepea realitatea doar în modul pe care și-l alegea el și refuza o altă ciornă cu idei noi. Chiar și atunci când acel polițist ne-a oprit în București, a făcut tot posibilul să ne bage în belele. Trăia pentru asta. Pur și simplu nu vroia să înțeleagă. Așa am petrecut o noapte în arest, dar vă voi povesti despre acest lucru cu altă ocazie. El iubea căldura. Cred cu tărie că acesta e motivul pentru care ne-am întâlnit într-o seară racoroasă, când soarele se ascundea leneș după conturul cerului. Să descopăr persoana care se afla dincolo de costumul albastru și cravata neagră, ce imprimă pe retina oamenilor: „sunt independent, n-am nevoie de tine”, a devenit un hobby... și ceva mai mult de cât atât. * Cu speranța că vei citi într-o zi această carte și-ți vei aminti despre ea cu un zâmbet nostalgic, Cu drag, Shay. ©2013-2014 Krantzzy All Rights Reserved Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scris al scriitorului, este strict interzisă. Cover made by @ametistiq