Academia Regală vol 3

O aşteptare şi o căutare ce a durat decenii. Un accident nefericit îi dă planurile peste cap, dar este hotărît să nu lase acest mic incident să îl ţină de la ceea ce şi-a dorit de atâta timp. El este pregătit. Dar oare ea vrea aceleaşi lucruri ca şi el? Şi cum va reacţiona ea când viaţa îi este dată peste cap peste noapte fără nici o avertizare? Şi de ce nu i-a spus nimeni că vărcolacii sunt adevăraţi?

Angel-puritate, frumusete, bunatate. În urmă cu cinci ani, Angel a fost victima unei răpiri care îi schimbă viața pentru totdeauna. Dar nu și spiritul. Michael- arhanghelul (ingerul sef) care invinge balaurul. Cu toate astea, el este însuși diavolul în carne și oase. Dăunător. Perfid. Viclean. Crud...Ar fi cuvintele care l-ar putea descrie, și nu s-au inventat destule pentru el. Cei doi se vor reîntâlni după cinci ani de la întâmplare și Angel devine punctul slab al lui Michael.

- Așa sunt basmele. Nu poți săruta personajul negativ. - Putem inventa un basm în care ambele personaje trăiesc fericite până la adânci bătrâneți. - Nu. Eu o să trăiesc fericită cu prințul meu. Tu... pe tine o să te transform într-un pisoi galben și o să te țin legat de pat. - Deci vrei să mă păstrezi, chiar dacă sunt atât de rău. - Îți scapă esențialul, Levilian! ■Continuarea seriei "Cronicile Pierduților". Cărțile au legătură și trebuie citite în ordine.

― Eu nu te înţeleg, sincer să fiu, continuă să bombăne. Ai dădăcit-o pe fetiţa aia. Practic, ai şters-o la nas de muci. Iar acum vrei să-mi spui că nu simţi nimic pentru ea? Toate drepturile rezervate.

Continuarea romanului "Doamna Hoților" Povestea Carminei ❤

- Un sigur strigăt și ești moartă, îmi șoptește cu asprime vocea joasă, amenințătoare. Un hohot nebun de râs îmi urcă în gât, în timp ce mă sprijinesc moale de peretele rece din spatele meu. - Eram deja moartă, răspund cu o veselie sadică, arătând spre paharul de pe marginea scrinului. Domnilor, fiți onorabili și lăsați- mă să-mi beau otrava în liniște. O lumină slabă scapără în cameră, aruncând umbre roșii pe hoții care mă țin imobilizată. Bărbatul cu felinar face un pas înainte. Are fața ascunsă de capa largă, însă ochii lui negri lucesc periculos în întuneric.

- Nu, nu e bine deloc! Pentru că nu ai spus că sunt gemeni!! mă răstesc la el panicată. - Nu sunt gemeni, spune el, privind undeva peste capul meu. - Atunci eu sunt chioară?! Seamănă ca două picături de apă! Și acum ce fac? Pentru că amândoi sunt superbi! - Nu sunt gemeni, repetă el agitat. Zara... - Tu nu înțelegi! Toate poveștile cu gemeni se termină prost! Încep să concureze, și femeia cade la mijloc și... - Zara! repetă el, cu o clipă prea târziu. Mă împiedic pășind în spate, și mă izbesc de un corp tare. - Scuzați-mă! murmur, întorcându-mă agitată. Nu eram ... o, zeilor, ZEILOR!!

Nu știu cine s-a repezit primul. Îmi amintesc numai aroma buzelor lui încă umede, atunci când mi-a cuprins gura ca într-o încleștare. O durere dulce și chinuitoare mi-a străbătut trupul. L-am sărutat la rândul meu, aproape violent. L-am lăsat să mă muște de buză, și am gemut înnebunită, trăgându- l mai aproape.

Prima iubire nu se uită niciodată.