În clipa în care privirea lor s-a întâlnit, Rose a știut. Nu pentru că voia. Nu pentru că sperase. Ci pentru că ceva adânc, vechi și dureros din ea a recunoscut adevărul. El era răspunsul tuturor întrebărilor pe care nu îndrăznise niciodată să le pună. Și, în același timp, dovada că așteptarea ei fusese zadarnică. Ochii lui - o mare albastră în care simțea că s-ar putea pierde pentru totdeauna. Mirosul lui - amețitor... și străin. Purtând urmele altei femei. Ale unei vieți în care ea nu avea loc. Pentru prima dată, Rose a înțeles. Nu că nu era suficient de puternică. Ci că, indiferent cât ar fi luptat, unele lucruri nu aveau să o aleagă niciodată. Și ceva în ea... a cedat. Corey a simțit-o înainte să o vadă. O prezență care nu cerea atenție - și totuși o fura. Nu era mirosul. Nu era vocea. Era ceva mai adânc, ceva care îl făcea să-și strângă maxilarul fără motiv. O parte din el voia să se întoarcă. Alta... să o îndepărteze. De fiecare dată când Rose era prea aproape, ceva din el se revolta. O neliniște inexplicabilă, ca o rană veche atinsă din greșeală. Și totuși... când nu era acolo, golul devenea insuportabil. Corey nu știa de ce prezența ei îl destabiliza. Știa doar că lipsa ei îl distrugea încet. Trigger Warning: Povestea conține teme precum abuz emoțional parental, insecuritate profundă, idei suicidare, traume psihologice și relații complicate. Citiți cu discernământ.