,,și încă lipesc flori presate pe discul de muzică clasică al nesperanțelor noastre uitate în absurd..." Când stelele cad în și din mine, învelișurile lor de vise și speranțe îmi zdruncină, puțin câte puțin, esența. Îmi găuresc sufletul, îmi vlăguiesc trupul, îmi încoronează mintea cu absurdul și se ciobesc pentru mine, dăruindu-mi lumina lor. Cu cioburile de stele, pot crea petale de flori pe care le pot arunca în vânt. Cu cioburile de stele, îmi pot construi universurile de fum. °copertă realizată de @farrahgemini° finalizată

[poeme pentru un helios] "sincer, câteodată mă întreb, oare suntem noi copiii lui Hyperion? aș vrea cu toate moleculele sensibilității tale să-mi juri la fiecare nuditate că noi suntem copiii ilegitimi ai luceafărului de sus." HELIOS (în mitologia greacă): zeul Soarelui, unul dintre titani, fiul lui Hiperion și al Theiei. Reprezentat ca un tânăr de mare forță și frumusețe. martie 2022 Copertă realizată de @BiancaStoica8

VOLUM DE POEZII „Ce știe doar luna" se vrea a fi un volum de poezii. Unul de excepție. Fără vreo literă lipsă, virgulă pusă prost sau, mai rău, cu un ritm care să scârțâie pe alocuri sau rimă care să nu existe de-a dreptul. Din păcate, nu este ceea ce se visează. Nu vei găsi acele poezii de nota zece, fără cusur. În schimb, le vei găsi pe cele care te conduc într-un univers lăuntric atât de cunoscut ție, încât, pentru un moment, crezi că ești din nou acasă. Acel acasă pe care îl știi doar tu, pe care nu ai avut curajul necesar de a îl arăta altcuiva. Dar e în regulă, fiindcă, la urma urmei, toți au un acasă al lor. Un acasă despre care nu știe nimeni. Așa că să nu-ți fie teamă. Totul va rămâne la fel și după ce vei termina de citit, chiar dacă vei simți că, dintr-o dată, toți știu ceea ce tu n-ai îndrăznit să arăți cuiva. Vei fi întotdeauna tu și... 𝘤𝘦 𝘴𝘵𝘪𝘦 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘭𝘶𝘯𝘢. [fragment] 𝘪𝘷. 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘨𝘢𝘵𝘢 𝘴𝘢 𝘱𝘭𝘦𝘤 ❝și mi-am strâns haină cu haină, ți-am lăsat dulapul gol ca atunci când treci să n-ai de ce să-i faci ocol să nu te doară amintirea, să nu regreți ce ai ales că-n locul meu acum e ea, iar eu din viața-ți o să ies.❞ ©️Denise Jane, 13 februarie 2023

Doar două suflări mai sunt importante.

Îmi mânjesc existența cu versuri pentru că doar prin ele pot trăi. Poezia este o secundă de eternitate, un fragment cald de suflet măcinat de trăiri. Vă invit la o osmoză stângace de oftaturi înghețate în cadențe profunde. #1 în cosmos din 57 #3 în pierdut din 85 #4 în cuvinte din 228 #4 în univers din 193 #7 în poezie din 1,74 de mii 28.01.2020 Copertă: deosebita Writer_with_thoughts

poeme născute din sângele cosmosului ,,și-n ultima zi, îți mai aduci aminte de pe când străbunica ta îți șoptea, Dumnezeu s-a odihnit. așa ne-am lăsat și noi iubirea să se odihnească, să se ofilească și să se sinucidă de coastele noastre cu aorta lui Iehova și atunci mi-am spus doar mie că și sinuciderea e o artă atâta timp cât ai cui să i-o dedici. noi ne-am dedicat iubirea zilei cea dintâi." aprilie 2021 Locul 3 | Dark Summer Copertă realizată de @BiancaStoica8

locul unde strigătele din mine se izbesc de tavan, deși eul liric trăiește fără limite;

moartea e o altă viață. supraviețuiești comunicând cu liniștea, în șoapte asurzitoare. ascultă-mi țipetele mute. și taci. . . . . . veromicle & omul_greseala_ X&N

doar poezii fără pic de logică - sau rimă doar multe chimicale și mădulare organice atât.

cadavrul unei toxicități trandafirii în mijlocul unei camere cu oameni orbi;