,,și încă lipesc flori presate pe discul de muzică clasică al nesperanțelor noastre uitate în absurd..." Când stelele cad în și din mine, învelișurile lor de vise și speranțe îmi zdruncină, puțin câte puțin, esența. Îmi găuresc sufletul, îmi vlăguiesc trupul, îmi încoronează mintea cu absurdul și se ciobesc pentru min...
[poeme pentru un helios] "sincer, câteodată mă întreb, oare suntem noi copiii lui Hyperion? aș vrea cu toate moleculele sensibilității tale să-mi juri la fiecare nuditate că noi suntem copiii ilegitimi ai luceafărului de sus." HELIOS (în mitologia greacă): zeul Soarelui, unul dintre titani, fiul lui Hiperion și al The...
VOLUM DE POEZII „Ce știe doar luna" se vrea a fi un volum de poezii. Unul de excepție. Fără vreo literă lipsă, virgulă pusă prost sau, mai rău, cu un ritm care să scârțâie pe alocuri sau rimă care să nu existe de-a dreptul. Din păcate, nu este ceea ce se visează. Nu vei găsi acele poezii de nota zece, fără cusur. În s...
Îmi mânjesc existența cu versuri pentru că doar prin ele pot trăi. Poezia este o secundă de eternitate, un fragment cald de suflet măcinat de trăiri. Vă invit la o osmoză stângace de oftaturi înghețate în cadențe profunde. #1 în cosmos din 57 #3 în pierdut din 85 #4 în cuvinte din 228 #4 în univers din 193 #7 în...
poeme născute din sângele cosmosului ,,și-n ultima zi, îți mai aduci aminte de pe când străbunica ta îți șoptea, Dumnezeu s-a odihnit. așa ne-am lăsat și noi iubirea să se odihnească, să se ofilească și să se sinucidă de coastele noastre cu aorta lui Iehova și atunci mi-am spus doar mie că și sinuciderea e...
locul unde strigătele din mine se izbesc de tavan, deși eul liric trăiește fără limite;
moartea e o altă viață. supraviețuiești comunicând cu liniștea, în șoapte asurzitoare. ascultă-mi țipetele mute. și taci. . . . . . veromicle & omul_greseala_ X&N
doar poezii fără pic de logică - sau rimă doar multe chimicale și mădulare organice atât.
cadavrul unei toxicități trandafirii în mijlocul unei camere cu oameni orbi;
Cerul și marea și moartea m-au mințit, căci nu sunt albastre. Nu există albastru când înveți să respiri cupru. Nu există albastru când prinzi carnea pământului în mâini și îți îngropi rugile în adânc. Nu există albastru când tot ce ai iubit e colorat în sepia. Fii artă, omule. * Antologie de poezii selectate din volum...
Cum m-am îndrăgostit de el? Începând să-i scriu poezii Lăsându-l să-mi alerge prin gânduri Lăsându-l să-mi facă dezordine-n suflet, Doar ca să știu că nu e pustiu...
tu; eu; cale ferată în mijlocul camerei - fi-mi autopsie de gânduri, fi-mi libertatea-mi de stele, doar fi-mi. și hai să alergăm după trenuri de jucărie prin cameră. copertă: @BiancaMaria1705;
proză scurtă Jurnal postapocaliptic: am uitat să trăim, ne-a rămas doar supraviețuirea. Și prinsă între lumi am dansat, simțind că-mi ard călcâiele de la atât de mult zbor. Și prinsă în nemurire, am cântat până ce mi-au ars corzile vocale de moarte. Nu știu să zbor, dar am învățat deja să cad. Și, Do...
Un ultim dans l-am dus curând; Cu trupu-mi vinețit cânt La cvintirea dintre zori.
