| Ficțiune psihologică cu romantism | Normalitatea toxică a Hermionei e pe punctul de a se sfărâma când își întâlnește fluturele, metamorfozat în elevul cu părul ireal de alb. Odată ce drumurile lor se intersectează, Hermione învață să viseze și decide că singurul lucru ce o mai ține în viață este el, așa că tot ce își dorește e să nu-l piardă. Mulți l-ar descrie pe Ares Drivas ca fiind un ciudat fără emoții, căruia nu îi pasă de nimic din jurul său, însă aparențele înșală al naibii de tare. Tânărul e mai mult decât arată. Deși câteodată iritant, e generos, copilăros, iar mintea sa se îneacă într-o profunzime aparte. Când brațele de smoală ale trecutului îi străpung chipul, masca de alamă i se dezintegrează, demascând cel mai învinovățit suflet printre pierzători. Secrete teribil de lacome îl îndeamnă să zdrobească inimile tuturor celor care țin la el. Când lupta cu sine însuși se mută în viața reală, deciziile greșite curg din abundență, iar haosul își face loc printre ele. Când unul iubește și altul se agăță de simple frânturi de emoție, eternitatea se crapă în două, iar rezultatul e unul devastator. Singura cale de-a pune capăt distopiei e să nu se piardă unul de celălalt, să se lase conduși de lumina întunericului. Căci lumina e mai pătrunzătoare când e umbrită de întuneric, iar întunericul e mai puțin înfricoșător când e conturat de lumină. Lucrarea conține violență fizică și limbaj licențios, scene cu tentă sexuală, precum și teme posibil deranjante, ca: depresia, violul, drogurile. Drepturile îmi sunt atribuite mie, de la poveste până la exprimare. Modificarea sau copierea NU este permisă și poate fi pedepsită conform legii!

În viață nu primești întotdeauna ce-ți dorești sau ce meriți, iar visurile nu devin realitate de fiecare dată, oricât de mult crezi în ele. Makari Aksenov cunoaște cel mai bine gustul dezamăgirii și al singurătății. Cu un trecut dureros care l-a marcat atât sufletește, cât și fizic, lăsându-i răni adânci care oricând se pot redeschide și sângera, Makari preferă să rămână în propria lume pe care și-a creat-o, cea a întunericului. Se distanțează de orice ființă umană, nu se atașează și a încetat să mai creadă în sentimentul plasat de către Dumnezeu în inima fiecărui om, iubirea. El este asemenea unei cărți, cu paginile însemnate și pătate cu cerneală, pe care oamenii refuză să o răsfoiască. Nesryn Warden vede iubirea în inimile goale. Ea este dovada clară că cele mai frumoase persoane ascund, de obicei, cele mai multe lacrimi. Nesryn este acea persoană care îți va oferi un umăr pe care să plângi și va sta întreaga noapte alături de tine, doar pentru a se asigura că totul e în regulă, chiar dacă ea este cea a cărui inima se sfâșie. Adesea preferă să stea tăcută decât să vorbească despre problemele ei. Suferă pe interior și cu fiecare zi care trece devine din ce în ce mai fragilă, dar nu uită să zâmbească și să râdă. El era tărâmul întunecat, ea un vârtej de fantezie, dar împreună au creat magie.

A-choo! O alergie problematică la idioți, un vis de proporții colosale și o pasiune pentru clădirile abandonate - așa arată lumea lui Redden Hywell, până când viața ei se intersectează cu cea a unui sinucigaș nepriceput, ale cărui tentative de sinucidere eșuează fără excepție. Deși e conștientă că problema ei medicală o împiedică să ducă o viață obișnuită, Redden nu lasă nimic să-i stea în cale. Astfel, după câteva întâlniri mai mult sau mai puțin accidentale cu tânărul trist și singuratic, decide că este momentul să facă un pact: dacă nu reușește să îl facă să își dorească să trăiască în mai puțin de douăsprezece luni, trebuie să îl ucidă cu propriile mâini. Întâlnirea lor pare, pentru început, accidentală, însă, într-o lume plină de minciuni și traume îngropate adânc, nimic nu-i întâmplător. Întrebarea tipică de la finalul fiecărei descrieri rămâne una simplă: poate realitatea să fie fragmentată atât de mult, încât norii să plonjeze-n ocean? Numește-o ploaie, dacă vrei. //////////////////////////////////////////////////// Am publicat asta din greșeală. După cum vezi, acum are și titlu, și copertă. Privește cartea mea ca pe un experiment al spontaneității. Sper să-ți placă! \\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

*** Dincolo de copaci se află pădurea pe care noi nu o vedem din cauza lor. Suntem orbiţi de prejudecăți şi nu mai suntem capabili să distingem adevărata faţă a oamenilor din jurul nostru. Nu le vedem sufletul... Doar inocenții, cei neatinși de măști, cei autentici pot să vadă frumusețea pădurii. Copacii pot forma o pădure sau pot alege să trăiască singuri. La fel și oamenii. Christine Martin îşi pierde familia la numai trei ani şi îşi petrece cincisprezece ani într-un orfelinat. De aici este alungată imediat ce a împlinit optsprezece ani şi este nevoită să supravieţuiască. Sufletul ei generos îi scoate în cale oameni minunaţi, dar şi nemernici. Unul dintre aceştia este Alexander Smithson, fiul lui Aaron Smithson, omul de afaceri care a răpit averea familiei sale. Alexander este la fel de cinic şi arogant ca şi tatăl său. El îi urăşte şi îi dispreţuieşte pe cei săraci. Întâlnirea dintre el şi Christine este explozivă. În numai o lună, el reuşeşte să o facă să-şi piardă micile economii şi să fie închisă în arestul poliţiei. Copertă realizată de @georgianapetcu902

Maleyah îl îmbrățișează, el o îndepărtează. Kael mărâie, ea îi sărută cast buzele. Maleyah îl iubește, dar Kael fuge de iubire. Maleyah crede că va avea suficient timp să ia cele mai bune decizii în viață. Dar va afla că viața are propriul său plan și că alegerile nu i-au aparținut, de fapt, niciodată. Kael are impresia că are destinul în mâini, că el face regulile propriului joc, dar va descoperi mai târziu că destinul vine la pachet cu propriul regulament.

"Când totul în jurul tău se prăbușește, închide ochii și respiră." Katherine este nevoită să ia viața de la zero atunci când se decide să își părăsească soțul abuziv. Singura ei scăpare este să se mute pentru o perioadă la părinții ei, într-un mic oraș la munte. Dar cum o iei de la capăt, cu un copil de patru ani și inima spulberată? Viața lui Max s-a schimbat când avea doar șaisprezece ani, atunci când părinții săi l-au abandonat. A fost nevoit să se mute la mătușa sa, lăsând în urmă tot ce știa despre viața lui. Odată ajuns în Ashford, acesta este hotărât să preia frâiele vieții sale și să devină independent. Când iubirea te ia prin surpindere, mai ții cont de regulile nescrise ale societății? Peste ce bariere ești dispus să treci, atunci când sufletul îți este strigat de un altul? Cover by @yoonymi

O iubire ce parca te transporta in trecut, o iubire ce pare eterna indiferent de efemeritatea vietii, dovada clara ca destinul are un plan pentru fiecare si ca exista un suflet pereche pentru oricine, toate intr-o singura poveste in care timpul devine relativ.

Versurile reprezinta poarta catre suflet, fie ca sunt recitate sau cantate. Deseori nevoia de eliberare devine sursa unor idei exprimate prin cuvinte simbolice si printr-o muzicalitate aparte.