„În timpul când muza mea trăia, în brațele ei sălășluia Paradisul, pacea, liniștea și bucuria sufletului meu. După ce a murit, acel Paradis predestinat numai mie a fost mistuit de flăcări, spre groaza mea. Paradisul meu s-a stins odată cu muza mea și odată cu muza, s-a dus și toată umanitatea din jurul meu, culorile vieții lichefiindu-se și scurgându-se ca vopseaua de pe o pânză udă. De atunci, lumea mea se conturează în alb, negru și gri. m-am auzit spunând , din nou, de parcă nu eu aș fi rostit acele cuvinte."