Se iubeau ca cei dintâi amanți. Se certau ca cei mai aprigi dușmani. Patul era singurul loc în care erau pe aceeași lungime de undă. Dar imediat ce sărutările încetau, el redevenea acel arogant căruia îi făcea o plăcere deosebită să o rănească. Relația dintre ei era un joc al puterii, al durerii. Un carusel al hazardului și al urii. Notă: Atât Duncan cât și Blake sunt victime ale abuzului (fizic, respectiv psihic), iar acest lucru și-a pus amprenta asupra amândurora. Durerea l-a făcut pe Duncan să fie și el nedrept la rândul lui, pe când Blake a devenit incapabilă de o relație sănătoasă. Deși acum este femeie în toată regula, frica încă îi dirijează în mare parte viața. O să observați că această poveste are un început mai dur, de aceea mă simt datoare să vă spun că nu caut personaje perfecte, ci personaje imperfecte pe care să le perfecționez. O să povestesc ceva mai târziu ce i-a făcut pe cei doi să devina oamenii de azi și, în speranța că o să rezistați până la final, o să vedeți cum își vindecă amândoi sufletele rănite.

Selyna este un Înger Decăzut. Viaţa ei a fost, este şi va fi o adevărată provocare... Cu un trecut întunecat şi sumbru, o familie adoptivă de Alpha, un Suflet Pereche lipsit de scrupule - un tiran - viitorul pare incert. Alegeri grele vor fi făcute şi multe vieţi pierdute. Speranţa va rămâne doar o scânteie într-un abis întunecat, iar la final... Numai cei puternici vor supravieţui unui Război Supranatural.

În fiecare moment al existenţei noastre, mintea ne este invadate de gânduri, imagini şi amintiri. Transpun pe hârtie aceste gânduri, şi le denumesc "Rânduri", pagini rupte dintr-un jurnal uitat de lume. Aceasta va fi o culegere de short-story-uri, care nu vor avea nimic în comun unele cu altele. Nu voi avea un program fix de a posta, scriind câte o povestioară în funcţie de starea pe care o am. Vă invit să-mi citiţi câteva rânduri ale gândirii mele.

-Te-am iubit, mai stii? Acum este totul diferit. Mi-e frica sa te mai iubesc, nu mai vreau sa fiu ranita din nou! -Imi pare rau, Lenna.

^ | | Nu-i așa că te prinzi după titlu'? Știam eu. #2 - altele (18.03.2017)

Nu sunt aici pentru a dărâma întreaga creație Wattpad, sunt aici pentru a o clădi.

Nu știi niciodată când este momentul să îți iei rămas bun, nu ești niciodată pregătit. Personajul principal este teoria unui paradox al perfectelor, căci în spatele unor gânduri profunde se ascunde doar o idee manipulatoare. Șansa la o nouă viață reprezintă pentru protagonistă doar o altă cale către infern căci nimic nu va mai fi lafel, nimic nu îi va aduce prietenii înapoi. Iubirea nespusă îi sfâșie inima spartă în sute de cioburi și totuși singura sa menire este de a-i face pe cei din jurul ei fericiți. Obstacole nu întârzie să apară căci adevărul despre trecutul familie sale distruge orice urmă de speranța din sufletul ei. Dorul prietenilor ei se transformă încetul cu încetul în alinare iar întâlnirea cu Eduard, întruchiparea angelică a unui suflet menit să o protejeze îi schimbă radical viața. Timpul devine doar un adversar în goana după fericire căci minutele sunt mai prețioase atunci când ele se măsoară în bătăile inimii unui om.

După un pas important, făcut la o vârstă prea fragedă, Eva pune piciorul în prag și părăsește Sydney-ul, în căutarea unei vieți noi în Manhattan. Niciodată nu ar fi crezut că asta va veni la pachet cu un vecin petrecăreț, necioplit, care-i ațâță viața, încă din prima seară în New York. Însă Christian se dovedește a fi o enigmă intrigantă, poate prea intrigantă, pe care vrea cu toată puterea să o deslușească, chiar dacă prețul este suferința. Toate drepturile rezervate ©LaraBlais 2016