”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc. Cu dragoste, Joyce” coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3

{THG fanfic} A douăsprezecea ediţie a Jocurilor Foamei stă ca dovadă sângeroasă, gata să declare cum amânarea inevitabilului poate duce la o tragedie de proporţii uriaşe. Moartea îi va înghiţi pe toţi, iar cei mai nenorocoşi au parte de spectatori.

CAPITOLUL 1 .. Intr-o noapte ,o fata pe nume Laria a trebuit sa ramana singura acasa,parintii ei fiind plecati la prieteni pentru a sarbatori aniversarea unui amic. Laria era o fetita de sapte ani foarte draguta si prietenoasa.Avea parul brunet-deschis si ochii de un albastru marin.Ea era foarte talentata la pictura si desen. Laria avea niste creatii foarte vesele ,cum de fel, ea era o persoana bine dispusa. Dupa ce parintii ei plecasera, fata incuie usa si geamurile iar apoi ,se duse in camera ei de la etaj sa se uite la televizor. Dintr-o data televizorul se stinse. . Fata incerca sa-l reaprinda dar nu reusi. Atunci s-a hotarat sa mearga in patul ei si sa citeasca o carte. Aprinse veioza colorata de langa patul ei si incepu sa citeasca. Dintr-o data se auzira niste batai in geam dar fata nu le dadu atentie fiind foarte ocupata in a citi noua poveste. Insa bataile insistara ,facand zgomot din ce in ce mai tare si fereastra se deschise cu un sunet infiorator VA URMA ...

”cum te cheamă?” - citi ea de pe bilețelul de la el. ”numele meu e mai puţin important, atât timp cât tu nici nu te arăţi” - îi scrise ea înapoi și puse bilețelul lângă automat.