când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți "Ai o țigară?" Totul s-a început cu o simplă întrebare. Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul unei familii prestigioase. Născut într-o familie unde banii guvernează, ai putea crede că viitorul său nu înseamnă nimic mai mult decât afacerile pe care urmează să le conducă după terminarea liceului. Că el nu este nimic mai mult decât doar un băiat mult prea norocos, care a câștigat deja jocul vieții doar născându-se. Dar totul nu este atât de simplu. Deoarece nimeni nu are habar ce se află cu adevărat în mintea lui Damian Duarte - omul care nu urăște nimic mai mult decât viața pe care o trăiește. Aaron Avalos este fix opusul său. El s-a născut pentru a pierde. Orfan, un copil problemă, unde ghinionul era ca la el acasă. Nu a fost niciodată norocos, nu are habar ce e ăla noroc. A întâlnit iadul și s-a luptat cu el. Pentru că doar asta putea face. Când nu ai noroc, nu poți să crezi că vei câștiga fără să lupți. Lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. Dar s-au întâlnit. Iar pentru prima dată, lui Aaron Avalos i-a surâs norocul. Iar pentru prima dată, lui Damian Duarte i-a bătut inima un pic mai tare. [caractere switch]

~ Toți știu povestea dintre taur si culoarea roșie, însă nimeni nu a spus că el urăște culoarea. Poate o iubește prea mult si vrea sa ii aparțină doar lui. ~

| ʟɢʙᴛ | Toate drepturile rezervate © 2016 by xenomorphius - imaginea coperţii nu îmi aparţine

Privesc prin crăpătura ușii in biroul directoarei. Un cuplu a venit aici, vor să adopte un copil. Așa ceva nu se întâmplă prea des. Z mă împinge pentru că e foarte curios. -Sper să nu vrea pe unul dintre noi.mormăie privind atent -De ce nu? Stăm aici de 4 ani, Z... -M-ai abandona pentru ei?șoptește dezamăgit si se întoarce spre mine -Niciodată!zic sigur pe mine. Dar dacă te vor adopta voi fi fericit pentru tine! -X, eu... Auzim pași așa că fugim repede pe scări. -Zero!strigă directoarea si ne oprim instant ținându-ne de balustradă -Am dat de necaz.spune si oftează -Ei sunt noii tăi părinți! -Dar eu nu... Îi pun mâna la gură și îl fac să tacă. -Ajută-l să își facă bagajul, Xander! -Da, doamnă! Zero e supărat pe mine, dar e pentru binele lui. Își aruncă cele câteva haine într-o pungă apoi o aruncă pe pat. -Poate îi conving să te adopte si pe tine, poate nu... Îl prind de umeri si zâmbesc. Am ajuns in locul ăsta amândoi odată, orfelinatul a legat prietenia dintre noi. Credeam că o să sfârșim aici, dar el e norocos. Întotdeauna a fost! -E șansa ta să ai o familie adevărată, Z! -Dar tu... -Eu voi fi bine, o să ne mai întâlnim cândva!șoptesc încercând să par convingător În timp ce era condus spre mașină Zero si-a smuls mâna din cea a barbatului. A venit cu viteză spre mine si pentru câteva secunde buzele noastre s-au atins. Încă nu stiu dacă a fost pentru că încercarea lui de a mă îmbrățișa a fost atât de brutală sau pentru ca asta a vrut să se întâmple. -O să îmi fie dor de tine! -Și mie, Z.soptesc pierdut

Gândul imi zboară inevitabil la EL, oricât de mult incerc sa nu. De ce lasă astea să se întâmple?! Am stat 4 ani împreună și mi-a terorizat zilele urlând la mine ca daca cedez mă omoară cu mâinile goale. "Fără tine nu e la fel". Îmi bag mâinile în păr și il strâng în pumni. El nu își exprimă sentimentele. El nu face asa ceva prin cuvinte, el doar... El doar avea grija sa fiu bine, m-a învațat să lupt si sa imi controlez apucăturile. Antrenat de un soldat în interiorul închisorii. Cine ar mai avea norocul ăsta...

Numele tău insufla Iadul însuşi, dar pe buzele tale îmi găsisem Raiul. Poveste boyxboy. Citiţi pe propria răspundere. 03.06.2016 #4 în Ficţiune Generală

Yuri Seki, spionul de 19 ani, cel care-l ajuta pe tatal sau adoptiv sa zdrobeasca concurenta periculoasa de pe piata Niponiei. Cel care poate aduce cel mai secret dosar al concurentei, care isi face treaba de spion de mai bine de doi ani. El, incapatanatul, mandrul si orgoliosul Yuri Seki, se va lasa dominat de asa-zisul lui dusman, Dante Jonas, care il face sa isi piarda mintile cand vorbeste cu acesta. Yuri, cel care pana acum nu credea ca el, tocmai el, o sa se indragosteasca si o sa zica cele doua cuvinte... tocmai unui barbat. Isi va calca Yuri orgoliul si va accepta acest sentiment, sau va facea cea mai mare prostie, si anume sa ramana incapatanat si sa-l piarda pe Dante. Va reusi el sa spuna cele doua cuvinte, va reusi sa admita ca e gelos pe un blond? Pe un blond care l-a avut pe Dante de mai multe ori in pat? Asta e numai decizia lui, cea de a accepta dragostea unui barbat sau de a ramane singur continuandu-si viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?

Aaron Callahan și Elijah Duncan. Amândoi provin din familii religioase. Amândoi au făcut greșeli care le-au schimbat cursul vieții. Amândoi au fost binecuvântați cu dragostea pe care și-o poartă unul ceiluilalt. © morrdecai, 2016 exclusiv pe wattpad

◇boyxboy◇ Pe principiul: Nu îți place, nu citești! "-Nu știi să îți ceri scuze după ce ca esti nătâng?!strig furios în urma lui si imi trag paltonul mai bine Îmi arunca o privire rapidă peste umăr si isi vede de drum. Nu am timp de asta, dar daca imi mai iese în cale il ia dracu. Imi continui drumul spre clasa privind ceasul de la mână. S-a dus jumătate din oră. Si jumatate din viața mea s-a dus daca deschid ușa aia acum. Hai, Arkan. E doar o femeie trecută de toate tinerețile si bătrânețile acestui pământ. Poate doar o să își arunce proteza în tine să te muște de fund. La dracu."

VOLUMUL AL II-LEA Nu imi spune că am stricat povestea dintre cei doi cand tu citesti doar primele capitole si ai pretenția să arunc personajele unul in brațele celuilalt din prima. -Tu si ea?zice oarecum stânjenit -Suntem doar prieteni.zic si dau din umeri -Și acum noi ce suntem?întreabă privindu-mă curios -Prieteni?zic nesigur si privesc în jos -Prieteni care se sărută ocazional? -Șterge-ți rânjetul de pe față, Miller. Nu o să mai fac aceeasi greșeală! -Ți se pare o greșeală ceea ce a fost între noi? Sau pur si simplu vrei să treci peste trecutul nostru deoarece o placi pe ea!? -Să o plac pe ea?zic râzând. Bună glumă. -Continuă să te minți singur, Collins.zice râzând apoi se apropie foarte mult de mine. Încă ții la mine. Mă sărută iar si nu pot să îl resping deloc.