Mă uitam la stafia care îmi zâmbea din oglindă, întrebându-mă în ce moment al vieții mele am permis să se întâmple asta, în ce moment am devenit această femeie fără expresie, fără vlagă, fără nimic. Rochia roșie, lungă, cu câteva detalii discrete din pietricele prețioase și pantofii cu toc înalt, roșii, se potriveau perfect cu părul meu care curgea în valuri roșii până în dreptul taliei, având ușoare reflexii roz și portocalii, care dădeau ținutei un aer superb, împreună cu buzele roșii, bine conturate. Fata înaltă, cu talia subțire și cu picioare fermecătoare se uită acum palidă la mine, încercând în zadar să schițeze un zâmbet. Nu mă mai recunoașteam. Eram un monstru și știam asta. Eram distrusă pe interior, îmi era dor de simțeam că mă sufoc și mă durea tot: mă durea capul, mă durea trupul și mă durea timpul pe care l-am pierdut iubindu-mi asasinul. L-am iubit nebunește și probabil încă o fac. El spune că mă iubește, dar nu îl cred. El iubește doar fata micuță pe care a abandonat-o, el nu iubește monstrul în care m-a transformat plecarea lui. El nu are cum să iubească un monstru, nu...

Cum ar fi să te simți singură când ai atâția oameni lângă tine? Cum ar fi să îți rănești prietenii, crezând că ei sunt dușmanii tăi? Aceasta este o poveste despre o fată ce îți dă seama că poate iubi, dar va face asta la timp, sau va fi prea târziu?

CARTE NEEDITATĂ " Dacă nu exprimi vreo emoție, nu înseamnă că nu trăiești una. " Megaloman. Acerb. Ardent. Maximilian Browns își petrece majoritatea vieții construind un zid acaparant și tulburător care să-l apare de-o posibilă ea. Treptat, cărămizile indiferenței, misteriozității și durității formează un scut de neclintit, însă el continuă să ducă o luptă nesfârșită cu oamenii din jurul său. Spontană. Sociabilă. Emotivă. Maria Weaver, dezinvoltă și curioasă din fire, reușește să distrugă zidul într-un timp concis și remarcabil, odată cu apariția ei în viața lui. Reprezentând o simplitate în nuanțe, continuă să lupte împotriva unui alexitimic în negare. Lăsat acum vulnerabil și neputincios, amintirile revin, rănile se redeschid, însă pansamentul nu întârzie să apară. All Rights Reserved 2013-2017 EvaAse NECESITĂ EDITARE