❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din material gros ca să-și acopere rănile, nu o dădea niciodată jos în preajma oamenilor, se temea să nu fie din nou judecat și marginalizat. Crescuse, era la liceu și își stabilise o ordine, își promisese să nu se încreadă niciodată în oameni încât să-și dea cagula jos. Masal era o fată visătoare cu o minte curată și cu o inimă care fusese alcătuită dintr-o proză scurtă, amândouă buzele ei erau două citate, iar ochii ei albaștri erau două ceruri ce îi înveleau lumea imaginară. Din mâinile ei ieșeau alifii medicinale din plante ce le vindea mai apoi în târgul săptămânal ce se organiza în orașul ei natal. Visele ei se opresc să mai crească când mama ei se îmbolnăvește și trebuie să se angajeze ca să poată întreține casa și pentru a-i putea oferi mamei sale un tratament adecvat. - De ce îți acoperi fața mereu cu acea cagulă? întreabă Masal sfioasă, rostogolindu-și privirea asupra lui. - Fiindcă oamenii nu mă vor putea răni dacă o păstrez. ❞

A doua serie din cartea ❝Hadès❝ ❝După ce Hadès se sinucide socotind că nu își mai găsește locul în lumea asta, crezând că își risipește răsuflările într-o lume sub nivelul lui de toleranță, având abilitatea să descopere că scena s-a stins pentru el și a încheiat propriul său acord cu viața - Nina rămâne cu sechelea iubirii și începe să delireze, ramânând stabilă și conectată cu lumea reală doar prin tratamente, având un diagnostic pus - schizofrenie. ❞ Finalizată după ce a fost recent modificată, cartea conține agresiune verbală și fizică - conținutul este destinat strict publicului major.

❝El era rece - îi simțeai respirația cum îți oprește pulsul, ea - caldă, inocentă și cu niște ochi prin care îți puteai vedea visele. El cu ochii negri și lipsiți de suflet, ea era ziua și el completa noaptea, Hadès și Nina erau furtuna și vântul. Să te iubesc e mai presus de mine, să te ating a devenit o fantezie. ❞ Finalizată. Cartea conține greșeli multiple de gramatică, scene detaliate la nivelul mediu. Am păstrat-o în varianta originală.

❝Artemis este o fată căreia îi murise mamă din cauza unei forme mortale de cancer, prin ochii ei albaștri poți să vezi luna și soarele în același loc și pe obrazul ei se construiesc constelații. Ea suferă de-o fobie și nu poate suporta contactul cu oamenii mai mult decât necesar, este tot timpul singură neavând niciun prieten. Dacă ea este inocentă și pură, slabă și naivă, Adam este opusul ei, este curajos și duce o viață fără limite, caracterul lui este rece și nemilos. Ei se întâlnesc la școala de corecție la care sunt obligați să suporte o viață destul de degradată și fără condiții. ❞ Finalizată.