"Doamna Jeon, Jeon Denisa! Nu poate fi mai frumos de atât!" "Îmi doresc o nuntă mare şi mulți copii!"

Nu am scris această carte pentru a deveni cunoscută. Am făcut-o pentru mine, pentru că fiecare filă ascunde o durere sufletească, o vină care mă apasă, un regret care mă macină. Începând cu o copilărie care m-a marcat, anii petrecuți ca femeie ușoară și alți câțiva în slujba unui monstru, am sperat că dacă voi așterne cuvintele pe hârtie, mă voi elibera într-un fel de tot ce mă apasă. Ceea ce citești aici este o confesiune, o spovedanie în detaliu a unui suflet pătat. Numele meu este Eva și acesta este jurnalul meu.

"Mă las purtată de val... Mă seduce... Nu este nevoie decât de o privire de a lui şi deja mă poate manipula... Eu sunt păpuşa iar el e păpuşarul... Simt fiorul care trece prin mine la o singură atingere de-a lui..."

După o perioadă de 12 ani, doi colegi de liceu se reîntâlnesc. Obligați de circumstanțele în care se găsesc, decid să se căsătorească și să mimeze cea mai fericită căsnicie. Pe dinafară totul pare perfect, altul este însă adevărul.

||proză scurtă|| dragoste|| dramă|| Clarisse este o fată care se gândește des la ce se află dincolo de norii îndepărtați. Știe că odată și odată va trebui să plece și ea acolo. Știe că va trebui să se alăture și ea stelelor la un moment dat. Alek este un băiat vesel și mai mereu cu zâmbetul pe buze.Consideră că viața este doar lapte și miere și că durerile omenești sunt doar o simplă iluzie. O simplă aparență. Clarise își cumpără la fiecare aniversare câte o rochie neagră, pentru orice eventualitate, în timp ce Alek, împarte zâmbete în stânga și în dreapta. Alek nu are grija zilei de mâine, în timp ce Clarisse își numără zilele trăite, considerând că oricând i se pot sfârși. ,, Mă uit la ea și este precum o zână. Chiar dacă fața îi este precum varul, chiar dacă buzele îi sunt uscate și sub ochii închiși are nuanțe închise, este cea mai frumoasă ființă care mi-a fost dată să întâlnesc. M-aș uita la ea toată viața dacă aș putea. Aș vrea să îi iau toată durerea și să o văd zâmbind. Aș da orice să îi aud râsul cristalin. Acel râs care îmi mângâie urechile și pe care îl consider cel mai melodios cântec." [Alek] ,, Aș vrea să opresc timpul și să îi pun pauză. Aș vrea să rămânem la nesfârșit unul lângă altul și să ne privim așa cum am făcut-o astăzi. Aș vrea cu ardoare să mai pun câteva firișoare de nisip în clepsidra vieții și să o fac să mai îmi lase puțin timp, astfel încât să îi simt din nou buzele moi și calde peste ale mele. Aș vrea, dar din păcate...de la vrut, la realitate e un mare abis" [Clarisse] -necesită editare-

Tammy și Melione nu se cunosc, deși sunt angajați la aceeași companie aeriană cu un program aproximativ asemănător. Asta până când cursa V756 Londra-Havana îi aduce împreună. El, pilotul, și ea, însoțitoarea de zbor, își oferă timpul unul altuia pe parcursul șederii lor în frumoasa Havana. Încercând să cunoască cât mai multe unul despre celălalt. 24.07.19 cover by @prepeach

Ce este durerea? Să iubeşti fără a primii nimic în schimb, sau să fii iubit şi totuşi respins? Să pretinzi că relaţia voastră e roz în faţa lumii, şi totuşi, să fii conştientă de întunericul care vă înconjoară? Să fii o pradă uşoară în mâinile celui iubit, ştiind că iubirea lui se revarsă doar asupra trupului tău gol? Să vrei să pleci, să renunţi, să ţipi şi să te axezi pe propria fericire, dar mai apoi să realizezi că, de fapt, el este fericirea? Să accepţi plecările lui în miez de noapte, doar pentru a se întoarce mai târziu la tine, pentru a-şi satisface plăcerile carnale? Iubirea se manifestă în atâtea moduri diferite, care îţi sfâsie inima şi totodată, te înaltă sper cer. Îl iubeşti, atât de mult încât te mulţumeşti cu atingerile lui pacatoase, întrucât, nu îţi poate oferii mai mult. Devii o simplă jucărie în mâinile lui mari, o simplă placere ascunsă între cei patru pereţi şi draperiile trase. - De ce stai lângă mine? - Pentru că te iubesc într-atât de mult, încât fericirea mea se leagă de tine. - Te simţi fericită lângă un om care nu îţi împărtăşeşte sentimentele? - Nu! Mă simt fericită alături de tine. Tu eşti dulcele meu amar!

Veneam de la școală mai târziu decât de obicei , ascultam melodia mea preferată când l-am văzut , era batjocorit de 2 băieți mai mari ca mine probabil aveau între 17-18 ani , statea singur sub un colț nespunând nimic avea capul aplecat , mă uitam la el cum suportă mizeriile scoase din gura băieților ălora , par doar o fetiță de 15 ani neputincioasă pe lângă ei , însă trebuia să fac ceva sau riscam să-l bată și nu m-aș putea ierta niciodată dacă l-aș fi văzut bătut iar eu să trec pur și simplu nefăcând nimic pentru al ajuta ......