/Locul 2 la concursul de pe site-ul literarian.ro/ Crăciunul face un pic mai mult pentru fiecare, dar nu întotdeauna aduce bucurii. „Imaginea mămicii sale îi trecu prin fața ochilor, amintindu-și de viziunea de mai devreme. Să fi fost oare un semn? Să fi fost asta chiar mama ei care o chema la ea, indirect, pe lumea cealaltă? Scutură din cap, îndepărtând gândul. Ar fi vrut să creadă că un părinte nu era în stare să dorească moarte odraslelor sale, dar, cunoscându-și propriile gânduri, știa că nu era adevărat." /scurtă povestioară de Crăciun/ coperta: eu

. Un suflet solitar și doi ochi de o nuanță mistuitoare ascundeau mii de mistere. Un singur cuvânt de-al ei îți putea năuci rațiunea. Un singur zâmbet îți putea răvăși toate simțurile și o singură lacrimă îți putea transforma inima într-o ruină. O fire imposibil de dominat. Sufletul său era înconjurat de un înalt gard de apărare ce o proteja împotriva a orice o putea face să simtă. Însă el reușise să înlăture mici fărămituri din apărătoare sa. Gândul că el descopera atât de mult din ea o îngrozea și era pregătită să îl îndepărteze chiar dacă avea să-și sfărmâme sufletul în această bătălie. Viața lui era dominată de sentimente anoste. Lumea sa se rezuma la vagi momente de fericire. Visa să picteze întregul Univers în beatitudine, dar nu cunoscuse niciodată sensul cuvintelor pe care le folosea în visele sale. Dar o întâlnise pe ea, o enigmă, un personaj puternic în spatele căruia vedea o inimă rănită, o copilă frumoasă, sensibilă și foarte temătoare, dar care se ascundea cu atâta măiestrie în spatele unei ființe dominată de indiferență și siguranță. Ea crease noi definiții pentru fiecare cuvânt din visele sale. Ea devenise singura definiție pentru orice. Iar el nu avea de gând să o lase să plece, pentru că ea era totul. "Will mă iubea, dar eu nu eram pregătită încă să-mi las sufletul în palma sa. El nu știa că iubirea este ca un fir de ață care îți poate scăpa în orice moment din mână, pe care-l poți pierde sau pe care-l poți rupe, el nu știa ce presupune, iar eu nu știam să iubesc." Apare în dată de 1/07/2016

Asta trebuia să fie. Ceea ce m-a atras spre el a fost similitudinea dintre noi. Era atât de puternic la exterior și atât de singur și nenorocit în interior. Slăbiciunea lui pentru mine era hrana spirituală de care depindeam. Ne-am consumat unul pe celălalt până când nu a mai rămas nimic. Ne-am incendiat sufletele și ne-am scăldat în cenușă. Pasiunea lui pentru mine a fost pură obsesie, pe când a mea a fost nebunie. Dulcele delir născut din pasiunea ce ne mistuia sufletele și trupul ne-a condus spre propriul univers, departe de cotidianul apatic al lumii îmbâcsite de temeri și vise spulberate. Iubeam să-i privesc rănile, să-l văd scăldat în suferință, ca mai apoi să fiu unica persoană capabilă să-l aline. Iubirea ta mi-a zgâriat inima cu unghiile ei ascuțite, dintr-o dorință bolnavă de a se face cunoscută. Te simțeam la fiece pas, în ori și care gând dar pentru tine nu era destul. Voiai să te respir, să mă înec în noaptea nesfârșită a privirii tale. Erai bolnav iar eu însetată să mă infestezi. Te-am pierdut de atâtea ori ținându-te de mână, încât am devenit îngrozită de iminența despărțirii. Mă îngropam în tine din teama că aveai să spargi hotarele fragile ale lumii noastre și să rătăcești din nou fară de mine în lumea ta solitară. Mâinile tale erau înghețate pe când ale mele ardeau. Întreaga mea ființă se aprindea la fie ce scânteie oferită de sufletul tău înghețat. Noi, dragule, am fost doi învinși ai sorții. Am orbecăit după lumină într-o lume în care se cultiva și promova întunericul. Ne-am îngropat speranțele într-o criptă veche, într-un lăcaș asuns al sufletului nostru și am înfruntat viața cu mâinile înlănțuite. Copertă realizată de Lillisen.