Numai cea mai profunda iubire m-ar face sa ma căsătoresc .

Poezii creștine pentru suflet

"În pădurea numită inimă, O pasăre se rotește ca nebuna, Spunându-ne că trebuie să plecam când ne îndrăgostim, Fiindcă totul e prea greu și doar porumbeii rămân liniștiți. Eu nu sunt porumbel. Nici tu." El: "Vreau să fii singura care poate vedea prin ochii mei." Ea:"Singurul lucru prețios la mine este diamantul de milioane de dolari, pe care el mi l-a făcut cadou frumos împachetat într-un pachet de țigări."

„Pune-mi zâmbete pe față Și stele mute în pupile, Să știu c-am fost fericită Doar uitându-mă la mine." © Toate drepturile rezervate, Andreea Maria B.. Prima publicare: mai 2020

Probabil ai văzut sau auzit că cele mai multe povești de dragoste încep ,,accidental", dar te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă atunci când unul dintre ei află că de fapt toată relația este bazată pe un joc prostesc? Lunile trec, iar ea se îndrăgostește pe zi ce trece de el.... El nu își dorește altceva decât să adauge alt nume listei sale de cuceriri. La final unul dintre ei ajunge sa cunoască adevărata durere.

Daca ati citit celelalte trei carti, sunt sigura ca v-ati intrebat ce s-a intamplat cu Edmond, fiul nedorit al Anei cu faimosul Cris Reyn care, asa cum stiti, apare in epilogul cartii Firul vietii. Aceasta carte va va raspunde la intrebare. Il veti cunoaste pe Edmond. Ii veti cunoaste viata de dinainte de aceasta aparitie si ce s-a intamplat dupa aceasta aparitie a lui in viata protagonistilor din celelalte trei carti. De ce acest nume al cartii? Va veti da seama citind-o.

VOLUMUL II DIN SERIA " Enciclopedia Misterelor" ne vorbește despre SIRÉNĂ s.f. I. (Mit.) Ființă fabuloasă, jumătate femeie și jumătate pește, care ademenea prin cântecele ei pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea.

Publicată la Royalink Books "Cerul este limita", o vorbă în care omenirea își găsește consolare, căci nimeni nu poate privi dincolo de acesta. Și totuși, cerul nu este doar un strat de substanțe alcătuit din alte mici substraturi, căci existând precum un păzitor al sufletelor, devine stăpânul acestora. Și capătă o însemnătate specială. Atunci când își varsă lacrimile sub formă de ploaie, mângâie suferințele celor care n-au puterea de a plânge în singurătate. Iar luând întunericul asupra sa pe timp de noapte, îi putem zări milioanele de ochi luminoși ce ne urmăresc, parcă încercând să ne promită un loc acolo, sus. La nemurire. Dar cerul rămâne departe, și oricât de multă iubire i-am dărui, ea nu va trece dincolo de nori, căci eternitatea sa ne rezumă existența trecătoare la o singură clipă. Iar acesta este un adevăr ce nu aduce neliniște, ci siguranța că, după trecerea în neființă, ca un părinte bun, ne va fereca sufletele înăuntrul său, astfel dispărând, vom exista pentru totdeauna. #3 cer 12 noiembrie 2019 #2 cer 26 februarie 2020 #2 univers 30 iulie 2020 #26 poezie 30 iulie 2020 #13 poezii 30 iulie 2020 #11 poezie 4 martie 2021 #5 poezii 4 martie 2021 #10 poezie 6 martie 2021 #9 poezie 7 martie 2021 #5 poezie 10 martie 2021 #3 poezie 8 octombrie 2021

Dorim mereu sa apartinem unui loc, unei persoane, unui grup. Astazi, privesc in urma, si vad o umbra. Si ma intristez. Fiindca imi amintesc de ea. Si de ei. De o viata demult apusa, a unui student cu numele Apostol. Un student care acum zambeste si refuza sa priveasca in urma. Desi vrea. Fiindca acolo stie ca va regasi umbra, de care doreste sa fuga, dar pe care nu o poate abandona. Umbra unui deceniu de iubire.

Alegeri greșite, decizii greșite... Cine nu face astfel de lucruri? Din păcate, unele îți pot distruge viața și nu ai cum să mai repari ceva din trecut. Mai e ceva din lumea ta? A mai rămas ceva din inima ta?