nuvelă romantasy || dramă | reflecții | mister (!în curs de editare!) Într-o lume guvernată de Înalții Empyreeni și de Ordinul Aurorilor, unde puterea și destinul se moștenesc prin sânge și clan, Aspen nu e decât o umbră. Fără nume, fără prestigiu, fără dreptul de a visa. Tot ce are sunt o casă modestă, o slujbă și un prieten devotat. Însă un carnaval marcat de ghinion sosește în satul ei, spulberându-i ordinea fragilă a vieții. Într-o singură clipă, tot ce iubea dispare. Silită să-și croiască drum alături de un mercenar întunecat și enigmatic, Aspen descoperă că întreaga ei lume este o iluzie construită pe minciuni menite să mențină puterea în mâinile celor puțini și nemiloși.... iar adevărul ar putea să o ardă de vie. Între dorința de a aparține și nevoia de a fi liberă, între dezolare și iubire, Aspen trebuie să răspundă unei întrebări care o va redefini: Ești cine ți-au spus că ești... sau cine ai curajul să devii?

Dark academia| Morally grey characters| First in series Numele Grimm întruchipează aur, tron și dinastie în sânul Academiei Erebus, instituție considerată centrul imperiului republican - o putere păstrată printr-o simplă pocnire a degetelor, suficientă cât să spulbere aerul și să încline capete. Dar nu obișnuia mereu să fie așa. Styx, casa imperiului, împreună cu Lethe, Cocytus și Acheron, guvernează deasupra continentului, ținându-l cu fală și glorie în picioare, iar uneori strivindu-l cu autoritate și forță sub greutatea lor. Însă lucrurile iau o întorsătură neașteptată, iar coroana, cât și restul caselor, se cutremură la auzul unui nume ce părea de mult uitat, toată teroarea dansând sub umbra unei singure picături de sânge. Adevăratul sânge dinastic. Adevăratul sânge al Phoenixului. Sângele galben. O alegere impulsivă, o moarte subită, o veche profeție, cât și o orfană reușesc să zguduie cu foc și furie din temelii secrete ale Academiei, odată cu pulsul haotic al unei dinastii ce până atunci se credea de neclintit. ,,Oricât de zguduitoare ar fi fost copitele cailor și oricât de sălbatic ar fi răsunat râsetele hienelor, toți și-au ridicat privirile când lumina s-a stins, cerul s-a întunecat pentru totdeauna, apele au încremenit în înghețuri, iar nicio floare nu avea să mai răsară vreodată - toate sub aripile mărețului Phoenix, ce îşi făcu apariția." © Jo. Sephinye Special thanks to @niko308 for this amazing cover! ® all rights reserved

dark fantasy | royalty | retelling Ultimele urme ale războiului dintre Tărâmuri se șterg, înlocuite de speranța unui viitor luminos pentru omenire. Credincioșii și ereticii de dincolo de hotarele Împărăției Verzi s-au unit definitiv, punând capăt urii dintre popoare. În inima Împărăției, mai ales, totul pare perfect... Până când un curtean învăluit în mister semnează un contract cu un demon. Un blestem aruncat asupra prințesei moștenitoare. Două lumi, separate de un voal blestemat. Prieteni. Dușmani. Moarte. Și - întinzându-se peste toate - amenințarea unui nou război, mai cumplit decât oricine și-ar putea imagina. În cine să ai încredere, când știi că un apropiat ți-a vândut sufletul? (copertă realizată de @diamondstories12) * carte inspirată de un vechi basm românesc, intitulat „Sântu Niculai".

| povestiri | poezii | eseuri Dragă cititorule, îți pun în față un experiment, o carte fără început, mijloc sau final. Poveștile din această colecție sunt scurte, idei pe care nu le-am dus nicăieri; pe unele nici nu-mi amintesc să le fi scris (însă nu în asta stă farmecul lor?) De la horror și mister, la fantasy, uneori romance, chiar până la confesiune autentică, vei găsi aici ceva pentru orice stare de spirit. Lectură plăcută.

La doar șaptesprezece ani, Katharina speră să aducă mândrie familiei sale printr-o căsătorie demnă. E curtată pentru frumusețea nepământeană, deja promisă unui bărbat pe care nu îl iubește, dar căruia speră să-i devină o soție bună. Dar într-o dimineață de decembrie, soarta hotărâtă a Katharinei se topește ca un fulg de nea. Nu are de unde să știe că un drum cu sania îi va scoate în cale un principe, la fel cum Vlad nu poate ști că trandafirul de iarnă al Brașovului îi va captura inima pentru totdeauna. Uitată de cărțile de istorie, Katharina plutește încă în preajma Brașovului ca o legendă: amanta și cea mai mare slăbiciune a unui prinț sângeros, cel mai infam dintre domnitorii Țării Românești, micuța săsoaică ce i-a îmblânzit sufletul. „Când a văzut-o sus, la bastion, Vlad Dracula, care tocmai se afla atunci acolo cu ofiţerii săi, a sărit s-o ajute. Spre uimirea tuturor. Deşi era speriată din cauza grozăviilor pe care le auzise despre celebrul principe, fata a fost impresionată de gestul său. Adevărul a fost că Vlad, la vederea frumoasei tinere cu ochii ei mari şi albaştri şi cozi aurii, foarte lungi şi bogate, a fost lovit de o dragoste atât de năpraznică încât nu a mai luat în considerare sfaturile apropiaţilor săi care îl avertizau despre implicaţiile şi pericolele la care se expune prin această legătură. Se pare că, tot din acel moment, pentru tot restul vieții, a uitat de toate celelalte aventuri pe care le întreţinea în cetatea Coronei." Copertă: @SaphiraArctos. ❤

||Primul volum al seriei Renașterea|| Într-o lume unde omul întinează fiecare principiu, focul e singurul ce ar mai putea purifica. Odată cu împlinirea profeției ce promite sânge, război și moarte, Pasărea Phoenix renaște printre membrii familiei Sarkis. Incestuoasă și cu o pretenție la tronul regatului Dwyrainului, Casa Sarkis, exilată și decăzută, își pune baza în membrii rămași, fiecare cu câte un destin aparte. Perun nu cunoaște altceva decât menirea de a-și recuceri tronul, în timp ce fiul său Pleidsteros consideră acest destin un blestem, deși nu-și reneagă familia. Familia permite incestul, iar el își dorește sora atât pe timp de pace, cât și pe timp de război. Însă amândoi, tată și fiu, se tem să nu piardă ceea la ce țin cel mai mult. Căci obsidianul îi poate ucide, iar războiul este purtat cu arme din sticlă neagră. Prinși în Gorllewin și dornici să se întoarcă într-un regat care nu mai e al lor, trăind din mila Raajahhului și încercând să găsească ajutorul mult așteptatului Phoenix, urmașii Păsări de Foc se îndreaptă spre un alt declin. Între timp, în Dwyrain, domnește Casa Darkos, înșiși dușmanii Phoenicșilor. Cu trei fii în fruntea regatului la fiecare generație - un Șarpe, un Taur și o Vulpe - par mai stabili ca niciodată, mult prea puțin îngrijorați de ceea ce se petrece cu foștii conducători și de amenințările lor. Totuși, când trei tabere se formează fără știrea celorlalte două, se iscă un război civil. Iar marea teamă a oamenilor este ca cele două războaie să nu intre în coliziune. Astfel, numai focul, veninul, furia și viclenia vor domni. În ciuda a tot, atât Sarkis cât și Darkos șlefuiesc obsidianul. Două războaie sunt în floare, vor să fie pregătiți și pentru al treilea. • copertă realizată de @yoonymi • 10 iulie 2020 • necesită editare

| comentarii | critici | o analiză cât se poate de serioasă a fenomenelor clișeice de pe wattpad Bun venit pe Wattpad, un leagăn al creativității, originalității și... Hopa. Discurs greșit. Dar înțelegeți voi ideea. Acest site portocaliu găzduiește lucrări cu adevărat minunate... Păcat că sunt sufocate de abominații trase la indigo. Știți la ce mă refer: acele „cărți" cu personaje de carton, narațiune copiată (sursa originală s-a pierdut în negura timpului) și exact același plot. De. Fiecare. Dată. Devine obositor, nu? De asta am început să scriu pseudo-cartea asta: ca să-i ajut (și să-i fac să râdă, sau măcar să zâmbească, sper) pe cei care sunt bombardaţi de clișee și care s-au săturat. Spoiler Alert! Unii ar putea să mă eticheteze drept sarcastică și răutăcioasă, însă prefer să vă las pe fiecare în parte să judecați.

Fantezie || Dramă || #Primul draft# Primul volum din seria ,,Descântecul menirilor severe." Te-ai gândit vreodată cum își arată chipul o menire severă? Gândurile îmi bănuiesc că mintea ta așezată pe umerii unui om de rând, nu deslușește acestă controversată înfățișare. Nici-o grijă, am câte un suflet în fiecare palmă, iar ambele știu exact cum să-ți întindă în față, frumoasa înfățișare a acestor două cuvinte minunate, care mă repezită. Nu-ți încărca cugetul cu griji, căci timiditatea lor nu-i eternă. Moare ușor după o clipă două de acomodare. Doar ști cum e cu sufletele astea suferinde. Abia dacă își pot deschide pliscul pentru o astfel de poveste ca a lor. Le-am instruit să fie docile ca și câinii de vânătoare străpunși de loialitate. Sunt orfane, dar numai bune de manipulat. Sunt sărace, dar flămânde după mireasmă de afecțiune. Sunt suflete sfâșiate de traume, dar supraviețuitoare.Sunt două bucăți tremurânde de gheață topită, dar frica le-a devenit obișnuință. Și conștiința presupun că te lasă să crezi, că poveștile lor sunt apetisante și însângerate, ca rănile pe care le-am țesut pe pielea lor. Fii convins că așa-i. Nu te lua după copertă, căci ăsta nu-i un basm de adormit copii. Nu. E viață mâncată de durere. E cântec de tragedie dură. E lacrimă de sare amară. E fantezie fără glas de plictisitoare povestioară. E dramă curată. Dramă de doi copii gustată. Confuzia te gâdilă așa-i? Doar du-te de savureaz-o. Crede-mă că are să dispară. ~ În curs de editare și de scriere! (Este primul draft pe care îl scriu vreodată în variantă completă, așadar pot exista unele lipsuri și erori de conținut. ) Atenție! - Cartea conține scene de violență fizică/psihică explicită și limbaj licențios! ~ Toate drepturile îmi aparțin în calitate de autor, de la ideea principală p

|Fantezie|Acțiune Contemporană|Scris la pers a III-a|Scene intime ocazionale|Necorectat Gemenii Artemis și Apollo au fost născuți din uniunea lui Leto cu Zeus și au fost adorați și venerați de toată lumea. Dar dacă părinții lor ar mai fi avut și alți copii de care nu s-a auzit niciodată pentru că Hera i-a șters din memoria tuturor drept răzbunare de pe urma geloziei sale? Poate că așa s-a întâmplat, cine să știe ca să contrazică dacă ar fi fost sau nu blestemați cu uitarea? Și dacă acești alți copii nu ar fi fost atât de exemplari ca și ceilalți și s-ar fi răzvrătit împotriva tatălui lor, simțindu-se neîndreptățiți, atunci cu siguranță istoria nu ar fi vrut să se afle asemenea detalii, chiar dacă ar fi fost exilați în universul nostru, într-un loc atât de apropiat ca și mohorâtele pământuri Britanice, fiind obligați să se poarte ca niște oameni normali în lumea modernă și agitată a Londrei, să-și găsească umanitatea și să învețe să iubească și să fie iubiți. Doar, doar de-or găsi dezlegarea blestemului și cheia ieșirii din exil. _____ ,, - Arată de zici că e zeu grec și se comportă de parcă ți-ar face o onoare că vorbești cu el, pufni nervoasă Amelia și se lăsă pe spatele scaunului cu rotile, încrucișându-și brațele la piept. - Zici că e zeu grec? Doar zici? o întrebă Lize destul de sumbru, ridicându-și o sprânceană și afișând un zâmbet mistic, parcă rupt din altă lume, apoi își termină ultima gură de cafea și o îndemnă pe cealaltă să treacă înapoi la muncă, asta dacă nu voia să fie iar concediată.'' _____ ©Toate drepturile de autor rezervate Copertă realizată de @rebeca-m-sheer