Carla, Alexandrina și Iulia sunt trei adolescente ale căror destine se întrepătrund din prima zi în care s-au cunoscut. Acestea, pe parcursul prieteniei care se formează încetișor între ele, înfrunzesc în personalitate și probleme, ajungând să se sprijine una pe alta ca să nu dea greș în ce își propun pentru iubire și răzbunare

Câteva vorbe-n vânt ce m-au făcut să realizez că nu totul e aşa cum pare...

Două s-au făcut Ce leagă şi dezleagă, Ceruri şi destine, Secretul ce înnoadă. Duşmani ei să se nască, Egali apoi să fie, De sufletul şi-l lasă Prin sânge chezăşie, Păstra-v-or armă sfântă Singuri sau împreună, Ce le va sta sub pază De-acum şi-ntotdeauna. Şi de va fi să fie, Şi-or rătăci povara Se va plăti cu jertfă, Chiar de va fi amară... ...jumate din ei însăşi. Timpul de se va întoarce Secrete se vor împleti Şi doar rodul gemenelor va mai butea răzbi.

Din durerea sedimentată se formează o rocă, care în timp se transformă într-un zid de apărare în jurul inimii, fiind cel mai greu lucru de doborât. Alida, o tânără de douăzeci și cinci de ani, cu un trecut dureros care a marcat-o, cu o furtună în suflet și o inima în bucăți, exact ca un puzzle, dar ea nu lasă pe nimeni să îi lipească piesele lipsă, îl întâlnește pe Dean, care se luptă cu propria furtună din suflet, care s-a ascuns după propriul zid. Când se întâlnesc între cei doi se naște o atracție care ii uimește, dar pe care nu vor să o recunoască nici unul dintre ei! Totul se amplifică când Alida află de o persoană apropiată că suferă de o boală nemiloasă, atunci realizează că viața este atât de imprevizibilă și că este nedrept să nu își mai acorde o șansă la fericire. Dar cum nimic nu se realizează ușor, trecutul revine ca o tornadă în viața lor, făcând din fericirea lor un țel tot mai greu de atins!

Eagen Conn nu era idealul părintesc, dat fiind că nu avea niciun copil, deşi voia unul, dar nici nu găsise vreo femeie care să îi satisfacă condiţiile legate de tot ce înseamnă supremaţia cuvântului "femeie". Într-o oarecare zi, o zi în care se grăbea spre locul său de muncă, trecuse pe lângă orfelinatul ce se afla lângă el. Era sigur că soarta îl făcuse vecin cu acel loc plin de copii zglobii şi gălăgioşi, pentru a-i arăta că avea nevoie de ei. Văzu la o fereastră murdară şi veche o fetiţă ce îl urmărea atentă cu privirea. Timpul nu îi dădu voie să se întrebe ce e cu ea. A doua zi, se întâmplă exact la fel, iar Eagen nu se putu opri pentru a afla de ce acea fetiţă se uita atât de atent la el. Veni şi a treia zi, în care Eagen se grăbi pentru a putea să o vadă din nou pe acea fetiţă, de care prinse drag inconştient. Avusese timp chiar să intre în orfelinat. - Ai venit să mă iei acasă? întrebă fetiţa cu ochi stăruitori. - Nu, rosti el reticent. - Atunci de ce mai eşti aici? fetiţa vorbi plină de ură, după care se întoarse şi plecă.

O vedea în fiecare zi la restaurantul său, comandând mereu aceeaşi cafea şi aceeaşi brioşă glazurată. Era frumoasă, cu păr creţ, maroniu. Ochii săi mult prea închişi îşi spuneau cuvântul, iar corpul său era firav. Era misterioasă şi intrigantă. Era specială şi deşteaptă. Era o pasăre ce ştia că trebuie să-şi ia zborul. Era Domnişoara Bird. @AstropheaTamesis, 2017

Ştia că nu e uşor să îţi revi în totalitate după o traumă. Dar ea... din păcate, nu era o excepţie. La vârsta de patru ani comise o mică greşeală, fiind inconştientă de urmările ei. Părinţii ei fuseseră închişi după gratii pentru asta, iar ea fusese lăsată pe mâna mătuşii sale neglijente. Toate o copleşiseră, iar ea găsi singura cale de a supravieţui - doar murind. „Sunt complet normală!" Nu. Era departe de a fi normală. Asistăm la o decădere proprie, fără a fi nevoie de cineva care să ne împingă de la spate. Asistăm la autodistrugerea psihicului. Asistăm la... umanitate. @ Toate drepturile rezervate 2016

Spunem că perfectul nu există, deși niciodată nu l-am căutat. Am ales să ne prefacem că suntem buni așa cum suntem. Am ales să ne prefacem că ceea ce facem e maximul nostru. Am ales să ne prefacem că totul e exact așa cum trebuie, pentru că perfecțiunea nu există, deși ea e ultimul stadiu în care trebuie dusă o lucrare; mai ales omul. Prin versurile unei imperfecte am încercat să ating perfectul.

Leonard este un tânăr ce își dorește să găsească ceea ce sufletului său îi lipsește. Va învăța o lecție despre viață, dăruire completă, dragoste și durerea. Este o poveste foarte dragă mie. Vă invit să vă delectați de o experiență de viață a unui bărbat ce a cunoscut fericirea doar pentru a învăța că nimic pe această lume nu este nemuritor.

Bun venit în sufletul meu,unde stelele și durerea iau forma unor litere. Nu trebuie decât să îți dai jos masca și mă vei înțelege,pentru că eu doar atunci mă înțeleg. Când mă dezbrac de toate minciunile frumoase pe care mi le repet în fiecare dimineață când mă uit în oglindă.