| Ficțiune psihologică cu romantism | Normalitatea toxică a Hermionei e pe punctul de a se sfărâma când își întâlnește fluturele, metamorfozat în elevul cu părul ireal de alb. Odată ce drumurile lor se intersectează, Hermione învață să viseze și decide că singurul lucru ce o mai ține în viață este el, așa că tot ce își dorește e să nu-l piardă. Mulți l-ar descrie pe Ares Drivas ca fiind un ciudat fără emoții, căruia nu îi pasă de nimic din jurul său, însă aparențele înșală al naibii de tare. Tânărul e mai mult decât arată. Deși câteodată iritant, e generos, copilăros, iar mintea sa se îneacă într-o profunzime aparte. Când brațele de smoală ale trecutului îi străpung chipul, masca de alamă i se dezintegrează, demascând cel mai învinovățit suflet printre pierzători. Secrete teribil de lacome îl îndeamnă să zdrobească inimile tuturor celor care țin la el. Când lupta cu sine însuși se mută în viața reală, deciziile greșite curg din abundență, iar haosul își face loc printre ele. Când unul iubește și altul se agăță de simple frânturi de emoție, eternitatea se crapă în două, iar rezultatul e unul devastator. Singura cale de-a pune capăt distopiei e să nu se piardă unul de celălalt, să se lase conduși de lumina întunericului. Căci lumina e mai pătrunzătoare când e umbrită de întuneric, iar întunericul e mai puțin înfricoșător când e conturat de lumină. Lucrarea conține violență fizică și limbaj licențios, scene cu tentă sexuală, precum și teme posibil deranjante, ca: depresia, violul, drogurile. Drepturile îmi sunt atribuite mie, de la poveste până la exprimare. Modificarea sau copierea NU este permisă și poate fi pedepsită conform legii!

Ochii ei căprui se ridică încet de pe ultima pagină și îl fixează. E frumos. Ar putea jura că în fața ei se află Maluma, celebrul cântăreț. Dar nu, nu e el. În fața ei se află un om rău, care o obligă să facă lucrurile la care nu s-ar fi gândit niciodată. - Ai citit ? Trage din țigară, lăsând fumul sa iasă pe nas. - Da. - Și? - Și... am de ales ? Nu cred! - Nu ai. Ai ceva de obiectat în privința detaliilor? - Vei face exact ce scrie aici ? Cei doi se privesc în ochi. El e superior, ea e resemnată. - Da! Sunt un om de cuvânt! - Când îl voi vedea pe David ? - Mâine. - Și... cum va decurge această perioadă? - Tu decizi. Eu sunt dispus să fac totul ca voi sa fiți bine. - Vreau să locuiască și David aici, cu mine. - Este destul spațiu, deci se poate. - Unde e David acum ? - E în siguranță. Atât trebuie să știi. Cu mâna tremurândă, semnează. Își semnează condamnarea. Un an cu execuție. Un an care presupune că ea, Eva, să fie cea mai pricepută actriță și să joace cel mai bun rol. Rolul de parteneră a unui fluent om de afaceri, care în realitate se ocupă cu total altceva decât vrea să pară în realitate. Sau cel puțin asta a înțeles ea din comportamentul acestui bărbat, care păstrează misterul în jurul său. El o obligă, ca în decurs de un an, ea să joace rolul partenerei sale. Ea, obligată de împrejurări, acceptă. Nu are de ales. David e cel mai important pentru ea și nu poate permite ca el să fie departe, să fie chinuit de acești oameni. - Gata! Am semnat. Poți face ce vrei cu mine.. - Sper că ai citit bine. Nu o să fac nimic din ce tu nu îți dorești. - Nu mă vei obliga să mă culc cu tine ? - Eva Eva... Nu. Nu te voi obliga. Doar dacă vei simți tu. - Mă îndoiesc! - Niciodată să nu spui niciodată! Era să uit, mâine va veni c

"Ai simtit vreodată durere? Genul ăla de durere care îti lasă un gust amar in gură. Acea durere care îti zdrobeşte sufletul. Genul ăla de durere care îti ține constant inima strânsă ca într-o menghină. Care nu te părăseşte niciodata. Nu, nu aceea durere pe care o simți dupa ce ai încasat doi pumni. Drace, durerea aia e atât de plăcută! Vorbesc de un alt tip de durere. Care te lasă gol pe dinăuntru. Care te lasă într-o disperare continuă. O durere interioară care doare cât toate oasele rupte la un loc. Asta am simțit in toate momentele În care ai fost departe de mine."