Puși din nou față în față cu o decizie care le poate schimba viața radical, protagoniștii noștri se găsesc obligați să aleagă în ciuda riscului la care își supun viitorul. Ghinionul se ține scai de amândoi. Norii cenușii nu dispar de pe cerul lor. Soarele refuză să le străbată calea. Norocul este ceva la care au ajus să le fie frică să viseze, căci nu le-a fost niciodată destinat să câștige. Să lupți împotriva destinului e ca și cum ai lupta împotriva Însuși Domnului. Dar ceea ce nu este ușor de înțeles, este că destinul ni-l mai facem și cu mâna noastră. Și Dante nu a crezut niciodată în Dumnezeu, deci cât de imposibilă este această luptă cu adevărat? „Am simțit inima cum a încetat să-i mai bată în piept. Cel mai negru coșmar prinde viață în fața ochilor mei și nu știu ce să fac să opresc durerea care s-a abătut asuprea mea."

Deși amândoi cred că au trecut peste tot ce s-a întâmplat între ei, Universul le dovedește fix contrariul. Au crezut că momentul revederii dintre ei va fi unul simplu, fără prea multe complicații. Însă, ceea ce nu au știut ei e că, în ciuda tuturor minciunilor pe care și le-au tot spus, în ciuda tuturor iluziilor pe care și le-au creat, iubirea lor a fost, și este mai puternică decât oricând. Sentimentele lor vor fi puse la încercare. Iubirea pe care și-au purtat-o, încrederea, totul le va da, din nou, lumea peste cap. Zidurile vor cădea pentru a doua oară.

Carte needitată. Prezintă greșeli gramaticale, replici stânjenitoare, scene de toată jena, așadar citiți pe propia răspundere. Să nu ziceți că nu v-am avertizat. :))) Dacă te trezești din coma care aproape te împinge la granița ce desparte viața de moarte, pui un alt preț pe zilele care-ți sunt rămase. Realizezi importanța unei alte dimineți, binecuvântarea pe care o ai, prinzând un alt răsărit. Dante a reușit să depășească acea graniță. Însă, deși a gustat din esența morții, nu a învățat și cum să pună preț pe viață. Continuă să ia totul în derâdere. Totul se schimbă când o întâlnește pe ea, cea care l-a ajutat, fără știrea sau voia ei, să nu renunțe să respire. ☘︎︎ Maira este obișnuită să privească tabloul familiei destrămate. Nu știe ce înseamnă armonie, bună înțelegere sau iubire între părinți. Știe încă de mic copil că nimic din ceea ce a avut loc sub acoperișul casei în care a crescut nu este normal. A luptat să nu se lase pradă urii. A ținut piept dezamăgirilor venite din partea mamei sale. Poate, oare, să țină bărbia sus și contra rănilor care vor apărea odată cu întâlnirea băiatului care-i va arăta însemnătatea siguranței?