Sofia Damaschin-fata rea. Iancu Apostol-bărbatul rău. "-Sofi stai,mai bine ne oprim aici până nu o sa ne pară rău! încerc să îi zic printre săruturi. -Călăresc motoare puternice în fiecare zi,crezi ca nu sunt în stare sa calaresc un barbat? "

Anii de liceu ii pot descrie in cateva cuvinte: groaznici, ingrozitori, terifianti, nesfarsiti. De ce spun asta? Ei bine tu cum i-ai descrie daca ai fi de 100 de kilograme, cosuri pe fata, aparat dentar si ochelarii cat fundul borcanelor? ... Asa ma gandeam si eu... Asa aratam eu in liceu, toti ma porecleau "Grasuța cea urata" sau "fund de borcan". Nu ma mai deranjau insultele lor. Eram "o tocilara grasa", dupa spusele lor. Ma obisnuisem cu acestea. Fratele meu era la fel ca ei, marginalizandu-ma. Nu i-am bagat in seama pana cand nu a venit el sa imi arate cat de josnica sunt si cum arat: grasa si urata. Imi placea de el inca de printr-a 7-a. Ma indragostisem mai tare de el printr-a 11-a si s-a gandit sa imi dea o lectie si sa isi bata joc de mine.. El, prietenii lui, iubita lui cea cu cracii lungi si silicoane si fratele meu... Nu i-am putut uita! Si uite-ma azi, la 24 de ani, cand viata imi da oportunitatea de a le arata ca s-au luat de cine nu trebuie. Insa totul e distrus atunci cand apare ceva neprevazut...Practic, m-am jucat cu focul si m-am ars! +18 Continut interzis minorilor!

#1 - 31/07/24 - Sange #1 - 01/08/24 - Speranta |Vol 2| |Seria Strazile| Intr-o lume in care onoarea,respectul,demnitatea,loialitatea si cuvântul incep sa lipsească cu desavarsire,eu,alături de frații mei,dominam străzile si ne facem dreptate de fiecare data cu pumnii. Sunt Nik,dar in cartier mi se spune Snik si nu ma feresc sa zic lucrurilor pe nume,sa atac frontal si sa privesc moartea drept in ochi cand imi iese in cale. Pentru ca de acolo de unde vin,Iadul se dezlantuie in fiecare secunda,iar tot ce-am întâlnit inafara lui nu a avut nici o sansa sa ma sperie. Fiindca demonii mei au atat de multe fete incat altii dinautrul celorlalti ma lasa rece. Sunt prea călit si prea uns cu toate alifiile ca ceva sa ma mai impresioneze. Sau asa am crezut... Asta pana cand o pierdere,imi pune in maini soarta unei fete. A celei m-ai ce,Eve dintre Eve și tot universul meu intunecat sare in aer,iar in urma lui reuseste sa creeze o explozie de culoare si-o lume total noua pentru mine si sufletul meu intinat pana la refuz de pacate.

Lumea, din punctul de vedere al lui Killian Moriatis, era un loc de joaca. Și îi place la nebunie să se joace: cu oameni, cu bani, cu femei. Avea propriile reguli, propriile premii și nici un pic de scrupule. Un diavol. Un demon. Un blestem. Doar ca puterea, banii, succesul, nimic nu îi potolea foamea care-l măcina din interior. Nimic nu-i stavilea nevoile cele mai arzătoare. Voia mereu ceea ce nu putea avea... ... pana când a găsit ceva ce isi dorea cu ardoare în ciuda faptului ca nu voia să-și dorească așa ceva.