❝Alden!❞ ❝Îi răsună vocea în obscuritatea holului...❞ ❝Alden, nu te mai ascunde!❞ ❝Un fior mă cuprinde şi tremur.❞ toate drepturile rezervate © 2015 by xenomorphius

abandonată. într-o zi voi scrie un roman pe tema asta. Nightsayers, cunoscut ca și intelectualii nopții, este romanul la care lucrez în prezent. Un fir narativ relativ simplu, care prezintă tineri care visează, dar cu implicații complexe, hazard și viziuni cu efecte pe termen lung.

Mai e o clipă până când glonţul imi va mângâia tâmpla dreaptă... Vama Veche - Prolog

❝falling stars grant wishes.❞ dedicată lui morticiah. © 2013 copyright Yasmina - All rights reserved.

O persoană rea nu este niciodată plăcută de nimeni cu adevărat. O persoană rea și mai presus de atât, foarte încăpățânată, nu își va găsi niciodată liniștea. Anna Andrews, fosta Annora King, este o persoană rea. Studentă la o școală de arte de prestigiu, ea este, probabil, cel mai rece artist pe care l-ai putea întălni. Mereu gata să răspundă ironic, armele ei împotriva oricui fiind cuvintele jignitoare care păreau că nu cunoșteau nicio limită, Anna nu este o persoană prea agreabilă; dacă nu cumva de loc. Dar lucrurile au să se schimbe radical atunci când unul dintre dușmanii tatălui ei se decide să-l manipuleze prin ea. Afaceri neterminate? Furt ? Crimă? Raspunsul: toate acestea și niciuna. În cadrul familiei King aceste lucruri omenești capătă trăsături fantastice, desprinse din lumea aceasta, unde totul este mult mai intens și mai amestecat decât Anna și-ar fi putut imagina: ură, trădare, dragoste și loialitate; toate vin la pachet cu noua viață care o lovește din plin. În final, Anna are de dat o luptă cu ea însăși, între latura sa pasională, caldă care a fost ascunsa bine de restul lumii și cea rece, întunecată și dezolantă. Câștigătorul, are să decidă cine trăiește și cine moare. Copyrights 2015 by Ecaterina96 All rights reserved

Pe peluza moale și pământul rece și ud după ploaie nu se află nimic mai mult decât rămășițe și ani în care au reușit câteva flori să crească. Și deasupra lor, în lanțuri de fotografii îndepărtate și întunecate strălucesc stelele care în momente de liniște nu sunt nimic mai mult decât o altă priveliște surprinzător de plăcută, strălucind cu câteva mii de ani în urmă, murind cu căteva mii de ani mai târziu.

VOLUMUL II: http://www.wattpad.com/story/34330682-cel-mai-ur%C3%A2t-roman-de-dragoste ❝Tu ai nevoie de aer pentru a supraviețui. Eu respir scris și lacrimi, puiule❞ highest rank #13 Ficțiune Generală „You'll always recognize her perfume Made of marker and heavy bloom.” Toate drepturile rezervate.

Odată cu răsărirea soarelui, majoritatea oamenilor se trezesc. Unii se aranjează, mănâncă micul dejun şi pleacă la muncă, înjurând din când în când în trafic. Unii se trezesc, mahmuri, fiindcă începe să le bată soarele în ochi, simţind cum li se instalează durerea de cap. Mai sunt şi alţii, care sunt deja trezi, urmărind răsăritul cu persoana iubită lângă ei. Dar nu şi Ava Oswin. Ea nu avea niciun job, avea toleranţă mare la alcool, iar relaţiile nu erau pentru ea. Ava era numită în multe feluri. De mulţi, era numită „curvă”. N-o deranja însă, ea ştiind că se culca cu băieţi pentru plăcere, nu pentru bani. De multe fete, ea numită „norocoasă”, deoarece se culcase cu cei mai râvniţi băieţi ai liceului. De fiecare dată când auzea pe cineva şuşotind şi numind-o aşa, un rânjet triumfător i se strecura pe faţă. Băieţii cu care se culcase mereu se uitau la ea plini de dorinţă de a o avea pentru încă o noapte. Însă, Ava avea trei reguli: 1.Baiatul nu trebuie să aibă prietenă. Deşi relaţiile nu erau punctul ei forte, nu voia să distrugă niciuna. 2.Sa se fi culcat cu minim două fete în ultima lună. Nu voia ca băieţii să creadă că ea vrea mai mult de o partidă. Iar aşa, se asigura că băieţii voiau doar ce voia şi ea – plăcere. Şi ultima, pe care toţi băieţii o urăsc: 3.Ava nu se culcă de două ori cu acelaşi băiat.

Bine ai venit în mintea ta. Aici poți afla cine ești cu adevărat. Ai grijă, s-ar putea să rămâi cu traume. Nu știai? Nu te-ai gândit în nici măcar unul din afurisitele tale minute de viață că ești doar o clonă?

Destrăbălată, închisă în sine și cu mintea mereu în altă parte. Aceste trei trăsături o defineau pe Maze Karshkov cel mai bine după părerea unora. Dar nimeni nu știa cine era ea cu adevărat. Pentru unii, era o simplă fată, pentru alții ea nici măcar nu a fost prin preajmă destul de mult ca măcar să ajungă să o cunoască din cauza faptului că ea nu stătea niciodată într-un oraș mai mult de câteva luni. Iar pentru alții... ei bine... Maze era o enigmă demnă de a fi descifrată. Cu un trecut nu tocmai roz și doar un unchi incapabil de a sta treaz mai mult de trei ore, Maze era o supraviețuitoare, deși proprii săi demoni o urmăreau pretutindeni, la fel ca și întrebările ce o măcinau de ani de zile. De ce unchiul ei era atât de strict? De ce se mutau atât de des? Dar nu în ultimul rând, cine fuseseră părinții ei, pe care nu a apucat să îi cunoască înainte de moarte lor misterioasă? Curând, Maze începe să descopere răspunsurile la aceste întrebări. Când este admisă la academia care, în mod surprinzător, este fondată de familia ei încă de acum câteva zeci de generații, lucrurile încep să capete contur, dar în același timp să devină tot mai întortocheate. Ca un labirint. Pericolul și trădarea o pândesc din toate colțurile, la fel ca și moartea însăși, iar Maze este prinsă între a încerca să îi protejeze pe cei din jurul său și de a-și salva propria piele din mâinile unui dușman ce se ascunde printre umbre, plănuindu-și grandioasa apariție ce are să lase urme și cicatrici atât în trupul cât și sufletul lui Maze. Cunoscuți mor, alianțe se formează, iubiri noi se nasc... toate sub protecția artificială a academiei secretelor. *se află în procesul de editare dar poate fi citită fără nici o problemă *best rank : #11 în Ficțiune pentru adolescenți Copyrights © 2014 by Cătălina B. ( Ecaterina96) All rights reserve