Cele mai îngrozitoare și demoniace lucruri, litelarmente se nasc din puritatea angelică.

Nu o să mă trezesc într-o dimineață și o să urlu că viața e frumoasă. Nu o să mă bucur niciodată cu ce am, când pot să vreau mai mult. Viața nu e frumoasă; nu când nouă ne-au murit toți eroii și-a rămas doar fumul. Așa că voi trece prin liceu vopsindu-mi cerul negru în fiecare dimineață, născându-mă din nou, în fiecare dimineață. Ăștia suntem. Puțim a prospețime pentru că așa, negri, sălbatici, cum ne văd toți suntem cele mai proaspete ființe din tot universul.

Tu, dragul meu lector, i-ai spune "poveste". Eu.. Păi, eu îi spun "ultima scriere înainte de moarte". Eu sunt Amelia, ultima așchie din arborele familiei Bellerose. Acele cuvinte.. Minunate cuvinte; "Visele devin realitate" îmi spunea odată bunica mea. Nu o ascultam. Acum îmi amintesc fiecare fărâmă microscopică din afirmațiile ei și realizez că avea dreptate, dar a uitat un singur lucru să mentioneze bătrâna, anume că...ȘI COȘMARURILE SUNT VISE.