Ce este durerea? Să iubeşti fără a primii nimic în schimb, sau să fii iubit şi totuşi respins? Să pretinzi că relaţia voastră e roz în faţa lumii, şi totuşi, să fii conştientă de întunericul care vă înconjoară? Să fii o pradă uşoară în mâinile celui iubit, ştiind că iubirea lui se revarsă doar asupra trupului tău gol? Să vrei să pleci, să renunţi, să ţipi şi să te axezi pe propria fericire, dar mai apoi să realizezi că, de fapt, el este fericirea? Să accepţi plecările lui în miez de noapte, doar pentru a se întoarce mai târziu la tine, pentru a-şi satisface plăcerile carnale? Iubirea se manifestă în atâtea moduri diferite, care îţi sfâsie inima şi totodată, te înaltă sper cer. Îl iubeşti, atât de mult încât te mulţumeşti cu atingerile lui pacatoase, întrucât, nu îţi poate oferii mai mult. Devii o simplă jucărie în mâinile lui mari, o simplă placere ascunsă între cei patru pereţi şi draperiile trase. - De ce stai lângă mine? - Pentru că te iubesc într-atât de mult, încât fericirea mea se leagă de tine. - Te simţi fericită lângă un om care nu îţi împărtăşeşte sentimentele? - Nu! Mă simt fericită alături de tine. Tu eşti dulcele meu amar!

Izabella a fost mereu un mister pentru cei ce au întâlnit-o. Mereu rece, tăcută și singură. Alunga repede pe cei ce nu îi puteau face față personalității sale complicate. Nu se străduia să fie plăcută. Credea că îi e menit să fie singură. Dar, când ajunge să cunoască cu adevărat sensul iubirii, nu poate decât să cadă pradă acesteia.