Nu știam cine este. Nu știam că numele Nikolai Orlov făcea poliția să tremure și rivalii să dispară fără urmă. Tot ce am văzut a fost un pacient arogant, cu accent rusesc și o privire de gheață, care îmi provoca fiori pe șira spinării. I-am salvat viața. Aceasta a fost prima mea greșeală. A doua a fost să cred că mă va lăsa să plec. "- Am văzut lucruri mai rele decât un bogătaș, care nu știe să se ferească de gloanțe. - Cine a zis că sunt bogătaș? - Cine a zis că îmi pasă? am replicat, făcând primul nod chirurgical. - Ai o gură mare, milaya. - Și tu ai o gaură în tine. Ce alte lucruri mai vrei să evidențiem?"

„Unele iubiri nu sunt făcute să fie trăite... dar nici să fie uitate." Angel Smith a crescut sub protecția fratelui ei mai mare, dar și sub umbra unui bărbat pe care nu avea voie să-l iubească: Demian Miller. Prietenul fratelui ei. Bărbatul care i-a zdruncinat liniștea și i-a furat inima dintr-o singură privire, pe când era prea tânără ca să înțeleagă ce înseamnă dorința, dar suficient de mare ca să o simtă. Bărbatul care a ales să plece. Să dispară fără explicații. Să rupă promisiuni pe care nu trebuia să le facă niciodată, lăsând în urmă tăceri grele și răni care n-au mai învățat să se închidă. Demian Miller, cunoscut în lumea curselor ilegale drept Eclipse, trăiește pe muchia subțire dintre supraviețuire și autodistrugere. Între lupte clandestine, motoare turate și nopți murdare, poartă o verighetă și o vină care nu-i dă pace. Este prizonierul unei lumi unde greșelile se plătesc cu sânge, iar trecutul nu iartă. Ascunde prea multe secrete, prea multe cicatrici și prea multe păcate pentru a mai spera la mântuire. Cinci ani mai târziu, se întoarce. Nu ca să fie salvat. Ci ca să repare ce a distrus. Să refacă legături care poate nu mai pot fi reparate. Dar cum faci asta când fetița cu codițe, pe care ai jurat să o protejezi, devine cea mai mare ispită a ta? Când dorința capătă chipul păcatului suprem și te privește direct în ochi? Ea știe că îi este interzis. El știe că o va distruge. Între ei nu mai există începuturi curate. Doar tăceri încărcate, priviri care ard și o atracție care refuză să moară, indiferent de consecințe. Unele iubiri nu te salvează. Te condamnă.

Ea este furtuna care nu cere voie să lovească. El este gheața care refuză să se topească - până când o atinge pe ea. Zhavía nu a fost niciodată genul de fată care așteaptă să fie salvată. E impulsivă, sarcastică, frumoasă fără să-și ceară scuze, dar și plină de răni bine ascunse. În spatele replicilor acide se află o inimă care a fost trădată prea des. N-are încredere în nimeni. Caleb e periculos. Genul care tace și face. Îți intră sub piele fără să-ți dai seama, cu o privire rece și o atitudine care spune „nu mă atinge... decât dacă îndrăznești". Ascunde demoni vechi și furie care ar putea arde tot ce iubește. Dar în prezența ei, se aprinde. Iar el urăște să piardă controlul. Când drumurile lor se ciocnesc - la propriu și la figurat - nimic nu mai rămâne la fel. Sunt doi magneți opuși, care se atrag până la autodistrugere. Se provoacă. Se urăsc că se iubesc. Însă în spatele sarcasmului, săruturilor interzise și certurilor care par a fi preludii, există o întrebare care-i bântuie pe amândoi: Poate doi oameni care se distrug reciproc... să se și salveze? Pentru că atunci când Zhavía și Caleb sunt împreună, nu mai există reguli. Doar flăcări.