Nu am stiu ce-i dragostea. Asa se explica modul in care am reactionat cand fratele meu m-a sarutat sau cand stiam ca viata mea atarna de un fir de ata, si totusi nu i-am spus ca-l iubesc decat cand era prea tarziu pentru mine. Cred ca l-am iubit. Mai mult decat isi iubeste o sora fratele. L-am iubit, probabil, cum isi iubea Eminescu codrul si Hamlet nemurirea. L-am iubit pana maine, desi nu a mai fost. ~ toate drepturile rezervate Multumesc de coperta lui @Ammite Prima tentativa de ceva hipsterish. Foarte hipsterish.

"-Am de gând să mă joc cu tine, ori de câte ori vreau și ori de câte ori pot. Am de gând să te chinui atât mintal cât și fizic, iar tu o să ajungi să îți placă atât de mult încât o să îți dorești să nu se mai termine vreodată. Am de gând să îți pătrund în cele mai întunecate colțuri ale minții și am să te fac să îți fie teamă de întuneric și totuși să te simți în siguranță. Am de gând să te fac a mea și să mă implori pentru mai mult. Am de gând să te devorez iar tu o să iubești asta. -A" Copyright © 2014. All Rights Reserved - @QuyenStefy *No part of these pages may be used for any purpose. Therefore, reproduction, modification, storage in a retrieval system or retransmission, in any form or by any means, electronic, mechanical or otherwise, is strictly prohibited without prior written permission.

Tom, un baiat parasit de mic pe strada isi gaseste alinarea bolnava in violarea fetelor adolescentine.

Jocul poate fi de atat de multe feluri. Poate fi unul nevinovat, sau o inscenare haotica in toata regula. Poate fi unul distractiv, ludic, sau o adevarata lovitura nimicitoare. Poate fi un joc corect, sau unul al naibii de murdar. Pot exista reguli, sau nu. Si nu in ultimul rand, poti sa alegi daca vrei sa fii pradatorul sau prada. Totul pana aici e clar si perfect rational. Dar partea cea mai grea vine atunci cand realizezi ca ai pierdut si nici macar nu stiai ca ai inceput sa joci.

Oamenii au invadat această lume, până ei au deţinut întreaga ei frumuseţe, au distrus ce era urât şi nu le-a păsat că îi calcă în picioare pe cei ce se opun. A trecut mult timp de atunci, dar noi încă dăinuim, noi încă stăpânim. Şi noi schimbăm sau ignorăm ce nu ne place, poate chiar distrugem până la măduvă. Atât de răi suntem, încât am început să facem asta chiar între noi, ca nişte animale flămânde ce au început să se mănânce între ele. Dar am atins apogeul răutăţii când noi am început să ignorăm, să ne prefacem că nu vedem lucruri, să urâm în linişte şi puternic. Lumea îl urăşte de atât de mult timp încât s-a plictisit. Aşa el a ajuns şters din propria viaţă.

Pentru prietena mea iubită.