Acel moment când îți dai seama că ai rămas același, te-ai schimbat și în tot același loc totul e nou, iar tu continui să mergi

Pilde scrise de mine în scopul de promovare a credinței, adevărului.

Îmi place cât de aromat sunt paginile unei cărți vechi, dulce, uscat și moale. «Mandarin Kairos» - istorie cu miros de fructe uscate a unui tânăr în căutarea de mandarine pentru o ceașcă de ceai fierbinte în timp de vară, Numai confortul s-a dovedit dorit a nu se putea compara cu oaspetele ce îl aștepta afară de ceva vreme. O carte despre pierderea proprie în gustul vieții, în toată amărăciunea căutării și găsirea problemelor ce stăteau în fața mâncării fructului.

Catalogul de texte scrise de mine, deloc legate de cărți sau alte proiecte.

Nu am crezut vreo data ca iubirea exista, cu adevărat, nu am putut sa o simt oricât m-aș fi stăruit, ceva însă s-a schimbat pe parcursul anilor, acum nu mai trebuie sa ma chinui ca să ma simt ciudat, e de ajuns o mica amintire și creierul deja e în lumea viselor, cel mai rău e ca iubirea pentru mine se afla între extreme, ori iubesc de tot și nu vreau sa pierd acea persoana, ori o urăsc concret.

"Vreau să-mi amintesc" - un text despre călătoria dintr-o amintire în alta în care personajul principal încearcă să-și amintească persoana iubită.

Un trup ce poate ascunde atâta de multe personalități, nu are puterea sa vorbească decât în șoapte și fapte. Specialiștii le spun boli mintale, Eu le numesc realitate. Realitate ascunsă în minciuni cu scopul de a fi ușor manipulate și conduse. De ce exista zodii? de ce fiecare culoare este o descriere? de ce fiecare nume este o reprezentare a unei persoane? De ce fiecare cifră influențează caracterul? Și de ce luna și planetele guvernează o persoană? De ce creem superstiții? Pentru a ne face viața mai ușoară, pentru a ne ascunde de haosul creat de atâtea teorii posibile, pentru a încerca să ținem sub control personalități și sa ne fie mai ușor sa le identificăm pe grupe. Suntem bizar, și lași sau suntem simpli și ne supunem pentru a găsi fericirea. E adevărat o persoana e fericita când e totul simplu. Însă simplitatea e de fapt pură, bazata pe emoțiile pe care le posedeaza o persoană în niciun caz nu e generată de religie sau grupe generale (zodii, temperament, număr norocos, culoare preferată).

"Naturalistul" - un text despre regretul față de acțiunile săvârșite, în care naratorul, își petrece restul zilelor, singur.

I spit over the coffin as I draw it closer towards my heart.

Cu toții știm povestea celor doi lupi, nu? Ce-ar fi dacă am parafraza-o puțin și am complica-o mai mult? "Două" este un roman axat pe interior, porniri și limite dintre cine suntem acum și cine devenim influențați de diverși factori... cu natură stranie. Per general, ce poate să mai rămână când nu mai poți fugi de nimic și... de nimeni?