Romantic, cuceritor, libertin, lipsit de emoții, ruşine şi raţiune. Păcătos, iubitor de viaţă şi foarte, foarte petrecăreţ. Am zis oare că-s amuzant? TOATE DREPTURILE REZERVATE ©Sense_less, 2015

. Natalie Parker duce o viață de prințesă. Răsfățată, de o frumusețe răpitoare și o iubitoare a luxului și distracției, blonda ambițioasă are tot ce și-ar putea dori pentru a fi pe deplin mulțumită și fericită... totul în afară de jumătatea sa, de prințul ei fermecător, care pare că a tot refuzat să îi iasă în cale până acum... Asta și faptul că un anumit Marc Cross i-a distrus mereu șansele la o relație. Dar, ăsta nu e un motiv de disperare. Proaspăt întoarsă în oraș și cu planuri mărețe în minte, Natalie e hotărâtă să găsească acea persoană cu care își va petrece tot restul vieții, înfruntându-și în același timp și vechiul dușman de moarte. Și ce dacă Marc Cross e iritant de irezistibil, un bărbat plin de succes și un caracter autoritar și intimidant? Asta nu schimbă cu nimic faptul că încă o scoate din sărite, poate chiar mai mult decât pe vremea când erau adolescenți. Marc Cross își trăiește viața încărcată și luxoasă fără a auzi prea des cuvântul "nu". Totuși, situația a fost mereu alta când venea vorba de o anumită blondă cu replici acide și zâmbete jucăușe. Și, chiar dacă metodele sale nu au fost niciodată prea delicate, asta tot nu îi oferă o scuză neastâmpăratei domnișoare Parker să îl sfideze și să îl refuze la fiecare pas. Mai ales nu acum, când întoarcerea ei în oraș dă startul unui nou capitol în povestea lor atât de complicată... În plus, un lucru e cert... există o linie subțire între dragoste și ură. *Continuarea poveștii The One-Night Stand. Nu e nevoie să citiți mai întâi TONS.*

Sometimes you want to tear yourself away from the path of ordinary life... Sometimes you want to break free...to explore what else it there. But what if what awaits you... is a hooded figure?! (AN: I here by solemnly swear I'll deliver a well deserved happy ending! ;) ) This story won a "special mention" on the Wattpad4 (held by 4 of the winners of SYTYCW) contest in July 2015!

Un accident i-a adus impreuna...dar sunt atatea lucruri care ii despart.

Câteodată, oamenii se pierd în griji şi strigă după ajutor, chiar dacă n-au încredere că cineva le va răspunde. Însă atunci când se întâmplă, fiecare îşi poate depăşi limitele. Fiecare e convins că va reuşi.

După câteva pahare de alcool şi o sesiune de plâns, ea are îndeajuns curaj să îl provoace, iar el să accepte. Ori poate prea puţin să o refuze. Dar câteva îmbrășișări şi sărutări laolaltă cu paharele de alcool nu şterg trecutul şi nici nu le dă aripi să zboare peste obstacolele ce le apar în cale. Şi când încep să lupte de aceeaşi parte a baricadei, un alt război se dezlănţuie. Un război în care cel ce pierde, nu îşi pierde doar mândria ci şi mintea şi inima laolaltă. Un război în care fiecare se luptă cu el însuşi. Un război în care chiar şi cei puternici pierd. E aşa uşor să cazi... El sau Ea? Cine cade primul? Dar cine pierde? #4 Fictiune Generala 05.10.14

Accept sa ma casatoresc cu tine. Raspunsul meu e "da". Un "da" cu toata inima. Am scris inapoi pe biletul pe care il gasisem strans rulou in coada cescutei de cafea. Nu stiu de ce am scris asa ceva. O adevarata nebunie la acea vreme, si o adevarata poveste pe care sa le-o spun prietenelor. Totul a inceput intr-o zi de vara, cand m-am trezit cu inima furata si buzele-mi luate prizoniere. Pana am fost salvata de cavalerul in negru. De ce negru? Oh, aici incepe adevarata poveste:

Petrecea atâta vreme în faţa geamului. Privind... aşteptând... Privind ploaia şi aşteptând să o spele de toate urmele unui trecut nedemn de amintiri... la fel cum spăla geamul de firişoarele de praf. Aştepta să i se vindece rănile - văzute şi nevăzute - aştepta să i se spele greşelile. Stătea la geam aşteptând să vadă ceva diferit. Privea la cuplurile ce se plimbau mână în mână pe sub geamul ei, sărutandu-se, vedea copiii râzând, florile crescând, dar niciun un bărbat nu se uita înapoi la ea şi să-i zâmbească. Ea aştepta la geam. Dar pe ea n-o aştepta nimeni. Nu la geam, căci el o aştepta la uşă. În faţa uşii cu numărul 114.

Este ceea ce el nu poate explica. Este ceea ce ea nu poate atinge. Sunt fum şi oase şi sânge. Sunt cenuşă şi vânătăi şi cicatrici. Sunt alcool şi gânduri şi stele. Sunt totul și nimic. O operă abstractă într-o artă nedefinită, doi adolescenţi indolenţi a căror scopuri paradoxale nu pot fi înţelese, c-un sfârşit atât de brutal şi-un început atât de violent. Au cămăşile cutate şi buzele pătate, minţile epuizate şi degetele murdare de alegerile dezastruoase pe care le săvârşesc secundă cu secundă. Şi cum propria distrugere le devenise ideal, n-au decât să deseneze viaţa, privită printr-o pereche de ochi furtunoşi şi una imprimaţi cu foc. S-o rescrie, dintr-o altă perspectivă. ❝These violent delights have violent ends And in their triumph die, like fire and powder Which, as they kiss, consume❞ - Romeo şi Julieta, Actul II, Scena VI cover made by @Popstar667