Valentina Evans avea 19 ani și trăia o viață care, privită din afară, părea desprinsă din revistele lucioase: locuia într-o vilă elegantă în New Jersey, avea un apartament propriu aproape de campusul de la Princeton, haine de firmă, o mașină sport primită la 18 ani și carduri care nu păreau să cunoască limita. Era inteligentă, mereu cu notițele făcute, cu eseuri impecabile și profesori care o lăudau în fața colegilor. Dar viața ei nu era doar despre învățătură. Îi plăcea să se distreze, să iasă în oraș, să simtă libertatea nopții în cluburi scumpe, dansând cu prietenele ei până când zorii colorau cerul. Își purta viața cu un aer ușor ironic, cu o încredere aproape teatrală - pentru că știa că dacă nu părea puternică, nimeni n-ar mai ști cum s-o ajute. Mama ei murise când Valentina avea 16 ani. O durere care o marcase mai profund decât îi plăcea să recunoască. Încă păstra parfumul mamei pe o eșarfă din dulap și nu lăsa pe nimeni să o atingă. Iar tatăl ei... prezent doar pe hârtie. Era mereu plecat. Muncea, spunea el. Dar Valentina știa adevărul: era mai ușor să stea departe decât să-și înfrunte propria vină. Așa că locuința ei luxoasă era tăcută. Personalul venea, pleca, dar nimeni nu rămânea cu adevărat. În afară de ea. Totuși, Valentina nu era o victimă. Avea o inimă mare, dar nu era naivă. Zâmbea frumos, dar ochii ei erau atenți la tot. Îi plăcea să observe oamenii, să le citească reacțiile, să le simtă fricile. Avea acel farmec tăcut al celor care știu că viața nu le datorează nimic, dar aleg totuși să o înfrunte cu capul sus. Și, chiar dacă avea lumea la picioare, Valentina visa la altceva. La ceva mai adevărat. La cineva care să nu fie impresionat de marca genții sau de adresa casei ei. Cineva care să o vadă, pur și simplu. Dar dimineața aceea silențioasă i-a schimbat cu totul viața.

IRENE Lumea spune că, lumea mafiei este periculoasă, ceea ce este adevărat, în mare parte, însă de fapt nu se întâmplă nimic altceva decât beții și seri de crime în care fiecare se omoară pe celalalt. Pentru mine, este chinuitor. Ca de obicei, lucrurile pot fi imprevizibile. Știu că am dat de belea, fiindcă singurul om pe care speram să nu-l m-ai văd s-a întors după o mică vacanță în închisoare. Vardan Visconti. Mereu a reușit să-mi de-a fiori. Iar acum, lucrurile au devenit și mai complicate. Urmează să mă căsătoresc cu un bărbat pe care nu-l iubesc, iar Vardan clar nu pare încântat de asta. Cândva lucrurile dintre noi, fuseseră diferite, însă acum Vardan își dezvaluie adevarata latură. I-am văzut-o, și cu toată sinceritate, nu mi-a plăcut absolut de deloc. VARDAN Dintre cei trei fii ai lui Giulio Visconti, eu fusesem cel care a crescut în umbra familiei și aproape a fost omorât în ziua când cu toții au fugit ca niște lași. Acum, după cinci ani, în care cu toții credeau că am murit, era timpul să ies la iveală, și să recuperez ce era al meu, și voi face orice să obțin. Iar la moment, dorința mea principală, a rămas, și este Irene Ferranti. Chiar crede că a scăpat de mine? Nici vorbă. O voi avea la mila mea, fie că îi place sau nu. Până la urmă, sunt singurul care îi cunoaște slăbiciunile, și sunt gata să lovesc spre cel mai sensibil punct al ei. Anii au trecut, iar ea, a devenit femeie. O femeie după care mereu salivam. O victimă dulce și scârbos de drăgălașă.

În adâncurile vibrantei lumi a Greciei, unde secretele întunecate se împletesc cu pasiuni interzise, se naște o poveste care sfidează limitele loialității și ale dragostei. "Delicioasa mea victimă" este o odisee captivantă în inima mafiei, o saga dark romance ce promite să țină cititorii pe muchia suspansului. Ramon, mâna dreaptă a celui mai temut cap al gangsterilor din Grecia, este un bărbat care a învățat să navigheze pericolele lumii interlope cu un calm de neclintit și o eficiență mortală. Ochii săi pătrunzători au fost martori la nenumăratele jocuri de putere, iar mâinile sale au executat ordine fără a pune întrebări. Însă, sub armura sa de oțel, bate un inimă care încă mai poate simți flacăra arzătoare a dragostei. Izabela, cu zâmbetul ei inocent și sufletul plin de speranță, este lumina ce strălucește în întunericul vieții lui Ramon. Abia pășind pe drumul vieții, frumusețea și puritatea ei sunt ca un imn al vieții în contrast cu melodia sumbră a lumii în care Ramon trăiește. Privirea ei, plină de curiozitate și visuri, ascunde o forță neștiută, capabilă să zguduie temeliile oricărei existențe. Când Ramon primește ordinul de a o urmări pe Izabela și de a raporta fiecare detaliu al vieții ei, el se vede prins într-un joc periculos, unde fiecare umbră poate ascunde un adevăr sau o minciună. Însă, ceea ce începe ca o misiune simplă, se transformă rapid într-o

Am făcut o greșeală colosala.Lam enervat si jicnit pe singurul om cu care nu ar trebui sa am vreodată dea face cu el .Nimeni nu ar trebui să-l enerveze pe Christian Russo.Si totuși fără să-mi dau seama l-am provocat . Mă prins într-o capcană fără ieșire. Intr-o căsătorie pe care nu mi-o doream. Am devenit a lui fără acordul meu. Am făcut greșeli iar acum voi plati pentru ele cu libertatea mea Cele mai mari clasamente: 1#drama 2#iubire 1#Secrete 1#fictiune 1#iubire

Povestea noastră nu e una tipică de frați vitregi. Nu. În aceste povești, fratele ei vitreg nu termină în a-i fi profesor. În asta, da. Din păcate, sunt eleva și sora vitregă al lui Enzo Soler. Și ăsta nu e cel mai rău lucru. Va trebui să locuiesc cu el. Câteva luni. CARTEA ESTE TRADUSA ȘI SCRISĂ DE @lidiastorm