Drako, versiune rescrisă Eu pentru el sunt un nimeni. El pentru mine e un semn de întrebare. Sau poate un semnal de alarmă. Nu suntem prieteni. Nici măcar cunoștințe. Dacă nu s-ar fi dărâmat acea piesă de domino care să pună tot haosul în mișcare, probabil că nu ne-am fi trezit niciodată unul pe orbita celuilalt. El spune că îmi disprețuiește - râsul, naivitatea, bunătatea și credința. Eu spun că e un băiat trist. Întunecat. Mult prea pierdut. Mult prea periculos. Ar trebui să mă țin la distanță de el El ar trebui să se țină la distanță de mine. Dacă amândoi știm asta... atunci de ce ne împotrivim propriilor rațiuni? ©️ KIERA ASLOG 2024

Allie Evans începe facultatea cu stângul. Noul ei apartament din noul oraș în care s-a mutat se inundă din cauza instalației proaste. Ea e nevoită să se mute în apartamentul lui Carlos, un bun prieten de-al fratelui ei. Așa ajunge colegă de apartament cu Kayden Torres fratele mai mic a lui Carlos cu care împarte mai mult decât apartamentul.

"Noi nu suntem așa" În urma unui videoclip primit, încrederea lui Kayden pentru Allie dispare și relația lor se destramă. Nu se aștepta la asta,nici măcar nu s-a gândit la asta. Cu toate acestea Allison Evans trebuie să își ia viața de la capăt exact cum a făcut când l-a cunoscut pe Kayden. Cu ajutorul unei persoane dragi ei reușește să își îndeplinească visul mutării în Europa și reușește să o ia de la capăt. Dar dorul de Kayden nu îi dă pace. Pe deasupra un eveniment ciudat le pelturlbură viața celor doi și ajung să se reîntâlnească.

|Ficțiune adolescenți| Disponibilă pe Google Play Books ❝ Pentru că doar atât ne-a mai rămas: să privim același cer. ❞ Kalisha și Ezra păreau să aibă un viitor strălucit împreună. Amândoi sperau și aspirau la asta de mai bine de doi ani, însă totul s-a năruit în noaptea în care Kalisha a aflat că Ezra a mințit-o în tot acel timp. Îndurerată, Kalisha a încercat să dea uitării absolut tot ce au trăit împreună. Locuind în Laguna Beach, un micuț oraș din California, aveau obiceiul să meargă în fiecare zi pe plajă și să se plimbe, admirând apusul ori răsăritul, dar după ce s-au despărțit, Kalisha nu a mai pășit deloc pe plaja care-i trezea mult prea multe amintiri dureroase. În schimb, Ezra a început să se plimbe desculț pe nisipul fin tot mai des, fără să-i pese că există posibilitatea să se întâlnească cu ea. O simplă întâlnire. O simplă privire. Un moment de slăbiciune în care Kalisha a ieșit să se plimbe pe plajă după mult prea mult timp, fără să se gândească că s-ar putea să îl întâlnească din întâmplare, fix în acel moment. De atât a fost suficient ca viețile lor să se complice din nou cu prezența celuilalt. De atât a fost suficient ca fantomele trecutului să le invadeze prezentul din nou. Pentru că până atunci le rămăseseră amândurora un singur lucru de făcut în comun: să privească același cer.