Aceasta poveste este o poveste inventata dar dacă cineva chiar se alfa în situația asta sper că vam lămurit cu morala povestii :)

O privire e de ajuns ca să aprindă flama iubirii dintre două suflete destinate să se întâlnească. Dar odată stârnit focul, trebuie protejat de vânt și de ploi... Ce furtună poate fi mai mare decât vorbele pline de venin ale oamenilor însetați de bârfă, care alcătuiesc societatea londoneză? Până la urmă nici măcar nu e vorba despre un foc aici, ci despre o ultimă scânteie de speranță.

Cum a fost să ne întâlnim? Nu știu exact, dar știu că, atunci când te-am văzut pentru prima dată, ceva s-a schimbat. A fost ca și cum întreaga lume s-ar fi oprit o clipă, iar timpul ar fi respirat în ritmul nostru. M-ai făcut să înțeleg că nu toate cuvintele trebuie rostite, că unele adevăruri se înțeleg mai bine în liniște, în acea tăcere care nu cere nimic, dar spune totul. Aceasta este povestea pe care nu ți-am spus-o niciodată. O poveste despre noi, despre momentele trăite în tăcere, despre legătura noastră nespusă, care nu avea nevoie de cuvinte. Nu știu dacă vreodată vei înțelege pe deplin cum a fost, dar, în final, asta este tot ce am: un adevăr nespus, păstrat în fiecare clipă pe care mi-ai dăruit-o.