Lumea spune că nu are inimă. Aria descoperă că are una. Din păcate pentru ea, îi aparține deja. ARIA Acel monstru trebuia să se căsătorească cu sora mea. În noaptea în care l-am cunoscut, am crezut că era un simplu asasin rus. Eram suficient de amețită și de nervoasă încât să mă bag în seamă cu el. Când individul mi-a cerut un sărut, am râs și i-am zis că îi voi oferi unul, doar dacă oprește căsătoria dintre sora mea și monstrul de Nikolai Mirov. Străinul a acceptat. În acel moment n-am știut că tocmai făcusem un pact cu Diavolul în carne și oase. „Dacă asta te face să mă urăști mai puțin, trage încă o dată, milaya." NIKOLAI Pe toți Diavolii din mine, femeia asta mă putea îngenunchea doar cu un zâmbet. Mi-au fost suficiente doar două cadre cu ea ca să-mi distrug regula pe care am respectat-o treizeci și patru de ani. Devenisem complet obsedat de ea, dinainte să-i aud măcar vocea, dinainte să-i simt mirosul sau să-i văd ochii aceia superbi de aproape. Trebuia să mă însor cu sora ei mai mare, dar ea era unica ființă pe care mi-o doream. În seara în care am urmărit-o, i-am cerut un sărut. Mi-a pus o condiție ca să mi-l ofere. Aveam să încep un război doar ca să-i simt buzele peste ale mele. Toate drepturile rezervate

- Au ars stelele în noaptea asta, a comentat cu privirea ațintită spre cer. - Mai puțin tu. - Hm? - Îți simt pe spatele meu strălucirea. A pufnit pe nas. - E o umbră care te va consuma. - O să mă tragă în tenebrele tale... - Da... - Dar mă voi agăța de sufletul tău după aceea. - Bun, fiindcă demonii mei te cer, iar eu nu mai reușesc să le fac contra. 🔞 Atenție, limbaj explicit! ®️©️ Toate drepturile rezervate.

El mi-a oferit un nume. O casă. Un inel. Dar niciodată inima... Poate pentru că inima lui era deja moartă, îngropată alături de femeia pe care o iubea. Îi purtam numele și locuiam în casa lui. În fața lumii eram soția perfectă, în spatele ușilor închise, doar un trofeu fără valoare. M-a salvat dintr-un iad, doar ca să mă arunce într-altul Uneori, îmi dădea voie și în patul lui, dar niciodată prea mult. Eram un corp pe care putea să-l atingă, nu să-l și iubească. Eu eram vie, alături de el, capabilă să mă sacrific doar pentru un zâmbet de-al lui. El? El era complet orbit de amintirea unei femei care nici măcar nu mai respira. Aș fi încercat să concurez cu ea, dacă ar fi fost măcar în viață...