|Fantezie|Medieval|Acțiune|Scene intime în limita bunului simț|narator obiectiv|Necorectat| ☾ Într-o lume îndepărtată, într-un univers medieval, unde monștrii dănțuiesc pădurile în voie, iar vitejii se sacrifică pentru cauze mai presus de ei înșiși, lumina zilei următoare e o binecuvântare. Pacea dintre Nord și Sud atârnă de o ață mai subțire decât un fir de păr, iar în Regatul Astiriei se pornește o molimă cruntă, greu de vindecat, care nu întârzie mai apoi să infecteze și restul Continentului. Tot ce e uman și suflă aer cald e în pericol, atunci când în mai multe colțuri de pe Continent încep să se înregistreze temperaturi din ce în ce mai joase, chiar și în locuri unde vara nu cunoaște de sfârșit. Oamenii, fie ei nobili, soldați sau țărani, vor trebui să-și pună la o parte neînțelegerile și lăcomia pentru pământ, și să încerce să lucreze împreună ca să dejoace planuri ascunse ale acelor forțe întunecate ce încep să le bântuie lumea. Dar Regii și mai ales, sfătuitorii acestora, sunt greu de convins. Asta o descoperă și prințesa Amariys Dwahyr când este nevoită să își părăsească propriul regat în căutare de ajutor, Astiria fiind printre primele pamânturi afectate. Ca să ajungă să-l atragă de partea sa pe Regele din Nord, trebuie mai întâi să îi convingă de motivele sale pe toți ceilalți ce-l înconjoară pe monarh, printre aceștia fiind și Generalul Velkirian Cahr. Conducătorul armatei de Nord se dovedește a fi peste măsură de sceptic și refuză cu îndârjire să se încreadă în străini, și mai ales în prințese obraznice și ignorante, așa cum se hotărăște să o eticheteze pe Amariys încă de când află cine e. Și, lăsând discordiile personale la o parte, totul avea să se schimbe în lumea lor dacă nu aveau să lupte unii pentru ceilalți.

Primul volum din seria „Dansul Mării" „ - Cum de ai renunțat la ceva ce iubeai atât de tare? Eu n-aș putea, ar fi ca și cum... - Ți-ai pierde orice motiv de a trăi, îl completez, privind în marea ochilor lui, o mare verde de care m-am îndrăgostit din prima clipă în care m-am pierdut în ea. Încă este o decizie pe care o regret, încă sper ca cel care a plecat din viața mea să se reîntoarcă cât mai repede, să se refacă văzut." Se spune că toate lucrurile se întâmplă cu un anumit scop, chiar și cele mai rele, însă când devin foarte dese, iar sufletul tău începe să se distrugă, tot ce poți să crezi e că viața nu te vrea fericit. Pentru Rubin, însă, fericirea apare în momentul în care întâlnește „o mare verde" în ochii celui care urmează să îi dea viața peste cap, iar văzându-l pe scenă, realizează cât de mult îi lipsește să-și pună sufletul în pasiunea care o ajuta să o trăiască. Datorită lui, redevine ea, cea de dinainte. Datorită lui, reîntâlnește persoane care aveau impresia că au pierdut-o. Datorită lui, în viața ei revin cei pentru care își putea da viața. Datorită lui, își redeschide aripile și se avântă, din nou, în ring. Cover by @aridoesbooks, thank you dear ❤. Toate drepturile rezervate © 2021 Catherine S. E.

• Beneath The Remains este readaptarea cărții "The Bloody Machete" • Obișnuia să fie un bărbat vocal, extravagant și carismatic. Avea lumea la picioare, își trăia visul alături de prietenii lui, cânta prin baruri, cluburi, bucura lumea până la epuizare și de fiecare dată dădea mai mult. Obișnuia să fie o femeie jovială, noncomformistă și plină de viață. Pusă la pământ de mică de către greutățile vieții, crescând într-o familie incompletă, ajunsă orfană cu o situație financiară slabă, nu a lăsat niciodată lumea să o învingă. Obișnuia să fie rebelă, inteligentă și curioasă de experiențele vieții. O simplă adoleșcentă care își crează o personalitate și își face loc prin lume, să înțeleaga ce vrea să facă și unde vrea să ajungă. Obișnuia să fie...un casier. Iar el, un contabil. Ea, o profesoară și nu mai spun de ei, niște lucrători pe șantier. Toată lumea obișnuia să fie cineva, să aibă o personalitate și un scop. Acum, toți sunt niște supraviețuitori. Niște luptători care se gândesc dacă o să mai apuce ziua de mâine, zbătându-se prin chin, noroi și cadavre să supraviețuiască din strânsoarea puternică a carcaselor fără suflet ce au infestat planeta într-o singură clipire. Ei, sunt niste oameni...contează ceva mai mult?

Uneori, amintirile devin o povară insuportabilă, un ecou al zâmbetelor pierdute și al promisiunilor nespuse, care dor mai mult decât un simplu rămas bun; durerea unor destine spulberate de teroarea războiului se transformă astfel într-o necruțătoare amintire, fiecare clipă împărtășită devenind o sămânță de tristețe, îngropată adânc în inima supraviețuitorilor, suflete bântuite de dorința de a retrăi clipele de fericire, acum distorsionate de absență și neputință. "Tăcerea nesuferită adulmecă teama din mintea mea aducând la suprafață fantomele ultimelor zile de luptă.Pământul făgăduinței este acum un loc aflat între respirația și sufletul meu." Adalwolf Meyers "Într-o supremă deznădejde am intrat în hora dorinței disperate pentru supraviețuire. Lupta pentru îngăduința de a mai privi un răsărit este cea mai cruntă, mai sălbatică decât a celei mai periculoase jivine în încercarea ei de a-și potoli foamea." Rayna Tomczack

❧ Încă din Geneza totul e împărțit în două. Zi și noapte, bine și rău, alb și negru, niciodată gri! ❧ În fiecare dintre noi există o parte plină de lumină, dar și una întunecată, depinde de noi căreia îi dăm putere. ❧ Nu putem pretinde că suntem răi fără ca să ucidem binele și nici buni fără ca să asuprim răul. Lupta se dă zilnic, secundă de secundă, în interiorul nostru, iar noi conștient alegem. Să fim serioși! Toți ne luptăm cu E-ul nostru interior, ba e rău, ba e prea bun, niciodată amândouă. ❧ Aceasta NU este povestea clasică în care frumoasa a îmblânzit bestia, nici cea în care bestia a corupt frumoasa. Aceasta ESTE povestea a doua suflete, care s-au găsit, s-au influențat și s-au salvat simultan, în nenumărate rânduri și infinite posibilități. Căci până la urmă, în interiorul nostru, balanța nu trebuie să se încline neapărat, înspre mai mult bine și cât mai puțin rău, sau invers. Ci trebuie să se echilibreze, pentru că uneori nu e de ajuns să te încadrezi doar în alb sau negru, iar gri e mai mult decât o culoare neutră. E un întreg spectru format atât din remușcări cât și din speranță.