O decizie crucială poate schimba viața a două persoane într-o singură secundă. Viața a fost o glumă pentru el până când a cunoscut-o. A privit-o și în acea clipă a înțeles că nimic nu va mai fi la fel după ea. O iubire imposibilă a dus la autodistrugerea a două suflete. Promisiunea făcută familiei ei a pus iubirea pe locul doi, religia îndepărtând-o de bărbatul de care s-a îndrăgostit.

I looked up at the star filled night sky as the tears I had been holding back poured out of my eyes uncontrollably. My life changed in an blink of an eye so to say. Two months ago, two months ago I was just a normal teenage girl going into womanhood. Now I am the wife to the one and only Triumph heir. I didn't want this nor did he. He, my husband. Well only legally so to say. Zephyr Zeus Triumph weds Evangelique Diamond Thornton. No one in their wildest dreams would have ever imagined a girl like me getting married to him. He was every woman's fantasy and desire. His eyes, oh his killer eyes that make my breathing heavy everytime that I get to look at them, which has only been 2 times so far. He was the notoriously infamous, multimillionaire womanizer that girls like me should stay away from and guys like him disliked. Heck, even I wouldn't have thought or imagined of such a drastic change in my life. But life is full of surprises and it never goes as planned. My life from being a straight perfectly paved road had suddenly took the worst twists and turns. I wasn't given a choice and neither was he. Our families forced us in matrimony as a deal sealer to the amalgamation of the Diamond and Triumph empire. I knew he never liked me, no man was ever attracted to me. I don't know was it because of my father's overprotectiveness of constantly surrounding me with guards or was I really not beautiful at all. Our marriage was a deal, nothing but a contract or a piece of paper as he called it. But the way he treated me and acted with me in the very few times we were forced to be together, had proved that he knew something that I didn't. Sometimes I just give up and let myself believe that it's nothing but the fact that he genuinely hates me. As I was just settling down as a newly wed, my life took a turn again. For the better or worst, I have yet to find out myself.

Aminitri din viitor

”- Pentru totdeauna? îl întreb, și buzele i se curbează într-un zâmbet. Își împletește degetele în părul meu și râde, dar are o notă tristă în voce atunci când răspunde. - Cum altfel?” Se spune că oamenii trec peste morți și vise ca să salveze ceea ce iubesc. Ivan, un tânăr din Rusia secolului optsprezece, deschide fără ezitare o cale către o lume mai reală decât Biblia, mai neiertătoare decât arhangelii, și mai aproape de noi decât raiul. Ființe pentru care viața e un moment între amiază și cină îl farmecă și îl dezgustă totodată, iar, în încercarea de-a-și salva sora, îmbrățișează pierderea umanității cu brațe albe, moarte, albe.

O noapte. A fost suficient ca două lumi total diferite să se ciocnească. Ce se întâmplă atunci când întunericul întâlneşte lumina? Când pericolul e lovit de inocenţă? Când ochii de un căprui întunecat se îmbină cu albastrul sincer? Ea: o fată timidă care a făcut un pas greşit, iar el: tipul periculos pe care niciodată nu ţi l-ai dori să îl întâlneşti. Lumină şi întuneric. Două lumi opuse se întâlnesc. Totul se schimbă. Atât pentru ea cât şi pentru el. Inocenţa ei îl face să se apropie şi mai mult. Atracţie reciprocă, însă trecutul sumbru nu poate fi uşor de uitat. Anturajul lui nu poate fi schimbat. ”E a mea” sunt cuvintele care au schimbat totul. Frica s-a transformat în afecţiune, ambiţia în plăcere. Întunericul este îmbinat cu lumina, senzaţii noi, pericol, plăcere, dragoste. ... totul până când?

"-Hai trage si omoara-ma. Nu asta este ceea ce doresti de multi ani?" "-Exact." "-Si atunci de ce nu o faci pur si simplu?...Nu poti, nu-i asa? Si sti de ce? Pentru ca iti este frica." "-Nu-mi este frica sa trag." "Nu sa tragi, ci iti este frica sa omori pe cineva pe care iubesti." "-Nu te iubesc! Mie nu-mi este frica de nimic!" "-Atunci dovedeste-o!"

"Alo?" Răspund eu răgușită, îngustându-mi ochii ca să se acomodeze cu lumina orbitoare a micului ecran. "Hey cap de dovleac, sper că te-am trezit." Șerban Mikaelson. Trebuia să fi știut. Ce alt diavol ar suna la 5:26 într-o luni dimineață? "Vezi că închid." Anunț prea somnoroasă să dezbat bunul simt cu el. "Nu!! stai, am nevoie de ajutor." Eh, asta e interesant. "Serios? păi eu nu mă pot da jos din pat acum." Mint eu repede. "Păturile m-au ăămmm... acceptat ca una de-a lor, dacă plec acum s-ar putea să le pierd încrederea." Repet prosteste un citat de pe tumblr nestiind ce altceva sa zic. Liniște. De la capătul celălalt al telefonului nu se mai aude nimic; Ceea ce venind de la un narcisist notoriu ca Șerban nu poate însemna nimic bun. Verific să văd dacă a închis dar în momentul ăla un hohot de râs mă face să sar 3 metrii în sus distrugând și ultima șansă ca eu să mai adorm în dimineața asta. "Ahhhh! Nu te suport." Mint când bătăile inimii mi s-au calmat. "Și eu te iubesc!" Latră el înapoi, mereu încrezător. "Nu mă mai suna, niciodată." avertizez deloc impunătoare. "și nu-mi mai spune cap de dovleac!" Camelia și Șerban, două parți ale aceeași monede. Opuși în fiecare aspect al personalității lor și totuși... ceva (ai putea spune supranatural) îi tot aduce împreună. Nota autorului: multumesc cu o suta una felii de pizza lui @NamelessKT pentru minunata coperta... nu o merit!!!