Îmi umblu de nebuna-n ganduri, Si ma trezesc printre vecini, Te observ tacut prin rare randuri, Si printre florile de crini. Adorm in pat cu nemurirea, Unde ma-mbat cu glasul tau, In amintiri ma pierd cu firea, Iti sunt sunet, imi esti ecou! Stii?!!... Frumusețea ta ucide! Chiar m-a ucis de multe ori Insa eu traiesc prin tine Tu sa-mi juri ca n-ai sa mori! Inchid o pleoapa peste-abis In infinit alta-mi deschide Niste versuri culese-n vis, Cu frumusețea ta ucide!

"Un moment de teroare, suspendat în eternitate, și totul s-a sfârșit. " ©Toate drepturile rezervate.

Jocul poate fi de atat de multe feluri. Poate fi unul nevinovat, sau o inscenare haotica in toata regula. Poate fi unul distractiv, ludic, sau o adevarata lovitura nimicitoare. Poate fi un joc corect, sau unul al naibii de murdar. Pot exista reguli, sau nu. Si nu in ultimul rand, poti sa alegi daca vrei sa fii pradatorul sau prada. Totul pana aici e clar si perfect rational. Dar partea cea mai grea vine atunci cand realizezi ca ai pierdut si nici macar nu stiai ca ai inceput sa joci.