Se pare ca viata in final avea sa ma ia peste picior.. . Eu credeam ca le-am vazut pe toate. Dar ea era diferita. Ea si nimeni altcineva.

Ti-ai rata sansa la fericire, sa fiu cu tine?

Venirea unui moștenitor pe lume e primită cu bucurie,mai ales dacă este băiat. Însă nasterea acestuia nu are să fie un motiv de fericire, pentru că amenintă puterile celui care dorește să stăpanească totul. Cand nu există suficiente persoane care să se opună răului, ce se întamplă? Bătălia dintre bine și rău e cat se poate de vie și nimeni nu o poate nega. Fiecare a pierdut sau are de pierdut pe cineva. Oare băiatul devenit bărbat, își va accepta menirea? Oare singur poate distruge lucrarea din jur, sau are nevoie de ajutor? Mai poate iubi în final și dacă da, o să renunțe la datorie?

Avem părinți care au făcut naveta o viață? Intre locul de muncă. Și acasă. Nu trebuie uitate sacrificiile făcute de părinții noștri, de bunicii noștri. Iar noi la rândul nostru vom fi uitați? Trăim frumos și ne bucurăm de existență.

Regatul Lahia se afla pe mâini bune, până cand tensiunile din familie să ia mintile tuturor. Vărsarea de sânge se produce și haosul amenință să înghită pe fiecare, de la mic la mare. Setea de control a regelui nu se domolește, familii întregi avand de suferit din cauza lui. Ce se întâmplă însă, când în ciuda a tot, nu poate fugi de marea confruntare? Dacă în final, nimeni nu îi aduce sfârșitul ci devine altul, dar nu mai este crezut? Oare iubirea mai poate să salveze ceva, ori se vor pierde în timp realizările și căderile tuturor?

Alături de persoana greșită, nu crești, doar decazi. Ajungi chiar să te pierzi pe tine, în timp. Eu am simțit că nu este în regulă, puteam să forțez nota, dar la ce bun? Uneori, cand nu te mai aștepți, se întâmplă și acel ceva. Poate nu m-a ajutat, dar el a fost, lecția vieții mele. O lecție care m-a marcat și pe care nu o voi uita.

Ce îți mai rămâne cand ai impresia că totul e pierdut? Nu te gândești deloc la un nou început Disperarea te mănancă iar ecoul tău mut Îți amintesc de temerile ce te-au frânt

Important este să iubești cu tot cu imperfecțiuni. Doar iubind cu adevărat vei putea să atingi și cea mai rece inimă și închisă. Nimeni nu se va schimba să fie jucăria ta. Dar iubirea schimbă chiar și cel mai cumplit monstru. Desigur, cu atâtea pericole prin jur, o să fie final fericit oare? Vezi dincolo de întunericul de fațadă. Vezi sufletul celuilalt rănit și lovit din toate părțile. Pentru că există frumusețe acolo. Există și nu poate să fie găsită decat de aceia care știu să iubească mai ales la greu. Care nu renunță la prima piedică. Dincolo de gelozii și de insecuritate.

Te-am întalnit, dar te-am lăsat să pleci. Ne-am despărțit, însă noptile mele sunt tot reci. Nu vrei oare, cu mine, să mai petreci? Un an, un deceniu, împreună să fim pe veci...

Majoritatea nu vorbesc despre traumele lor, dacă au, le țin ascunse și par bine în societate. Însă eu nu sunt așa. Țin minte ziua în care totul s-a năruit, cand în loc de o petrecere, am plans cu lacrimi amare și am pierdut totul. Iar de atunci și până în acest moment, nu mai am încredere în bărbati. Toți vor să știe cand mă voi căsători, au rămas cu o mentalitate învechită, să mă vadă la casa mea cu bărbatul și o grămadă de copii. Am casa mea, am bani, am tot ce nu am avut în trecut de una singură. Însă acum, nu mai cred în iubire și fug de ea. Fug de orice îmi aminteste de acel episod. Pentru că doare. Pentru că ei nu pot înțelege. Trăiesc o viață dublă oare sau ei sunt prea ignoranți ca să mai vadă ceva în jur ???