Eram singur, stresat si foarte chinuit. Viata mea a fost un dezastru. De cand impinisem 16 ani si pana la 22 am avut parte numai de necazuri. Nu mai stiam ce inseamna sa traiesti. Nu mai stiam ce insemna zambetul sau ce inseamna un om normal. Stiam ca sunt diferit in felul meu dar nu credeam ca voi fi chiar asa de respins de societate. Chiar eram satul de toate si necazurile tot continuau sa vinu unele dupa altele. Atunci am pus punct. Am hotarat ca nu mai are rost sa traiesc. Am hotarat sa inchei aceasta viata mizera ce mi se oferea. Eram foarte pregatit sa fac pasul acesta. Si ciudat: din momentul in care am luat aceasta hotarare viata mea s-a intors pe alta latura. Una mai periculoasa dar care merita jucata. In sfarsit mi se aratase si mie un scop in viata. Un scop pentru care se merita sa lupt. Am acceptat provocarea si mi-am inceptut aventura. O aventura pe care nu o voi regreta niciodata si voi multumi intodeauna Providentei ca intr-un moment crucial mi-a dat sansa sa aleg intre a trai cu adevarat sau a-mi incheia existenta inutila pe acest pamnat. Pana nu pui viata la încercare sa nu te aștepți la nimic de la ea.