"Monsters are real. They live inside of us and sometimes they win."

”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc. Cu dragoste, Joyce” coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3

Aceste povestiri au fost scrise la începutul aventurii mele în lumea scrisului pe la vârsta de 16 ani, când eram un băiat prea romantic, prea visător, prea dezlegat de realitate. Deși nu sunt deloc mulțumit de stilul în care sunt scrise și de "maturitatea" care emană din ele le postez aici pentru că fac parte tezaurul scrierilor mele. Menționez că nu le-am editat deloc pentru că nu consider că le voi publica vreodată. Sunt doar niște povestiri scrise cu un deceniu în urmă.

S-a temut întreaga ei viaţă de obscur, de acel întuneric impenetrabil ce a ajuns să fie martorul tăcut al inimii ei.

In lumea asta-n care nimic nu e ce pare a fi...

Uneori Între bine şi rău Între viaţă şi moarte Între dragoste şi ură Între etern si efemer... Nu există nicio diferenţă!

,,Eu nu mai sunt un om, am murit de mult, de cand te-am vazut prima oara. De atunci, judecata apocaliptica nu se mai termina... De atunci, imi astept menirea, cu un inger in dreapta si un demon in stanga. De atunci, pentru mine, esti demiurgul care imi decide soarta: iubirea ta ma trimite in rai, ignoranta ta imi deschide portile infernului.'' Oare Ea se va indura sa raspunda scrisorilor lui staruitoare?