Katherine, o adolescentă tipică, ce trăiește în prezent și lasă soarta să o ghideze către viitor. Alexander, aparent, băiatul perfect, dar nu și pentru micuța Kath. Cei doi sunt cei mai buni prieteni,sau asta credea Katherine. Sentimentele lui Alexander sunt prea profunde, lipsite de îndoială. (volumul I) Aparent, totul este înșelător... nu poți avea încredere în nimeni. Să vezi întunecat, să te auzi pe tine din trei locuri diferite ale camerei, să fii forțată să te îndopi cu medicamente care nu sunt altceva decât niște droguri proaste. Tu ai habar cum e să privești cu ochii plini de lacrimi lumina difuză ce se strecoară în cameră printr-o fereastră pusă la mama dracu' că nu e nicio fereastră aici, dar intră raze de lumină uneori? Tu ai idee cum e să uiți cine ești, cine ai fost și să nu mai știi dacă vei fi cineva vreodată? Că asta simt eu. Asta simt eu, Alexander! Prietena ta cea mai bună simte că nu are nici măcar un scop în viața asta, fata pe care pretindeai că o iubești este oprită în fiecare secundă a existenței ei din a se sinucide... A înnebunit... de dor... de frică... de tot. (volumul II) Coperta este realizată de @LaurétteStøwsky.

Jocul poate fi de atat de multe feluri. Poate fi unul nevinovat, sau o inscenare haotica in toata regula. Poate fi unul distractiv, ludic, sau o adevarata lovitura nimicitoare. Poate fi un joc corect, sau unul al naibii de murdar. Pot exista reguli, sau nu. Si nu in ultimul rand, poti sa alegi daca vrei sa fii pradatorul sau prada. Totul pana aici e clar si perfect rational. Dar partea cea mai grea vine atunci cand realizezi ca ai pierdut si nici macar nu stiai ca ai inceput sa joci.