Zender Am simțit o atracție pentru Sage din clipa în care s-a izbit de mine și am făcut contact vizual. Era singură și buimatică, ceea ce era puțin amuzant, dar am știut că e specială. Mereu e singură, încercând să ascundă de toți ceva ce nimănui nu i-ar păsa dacă ar afla, nu și de mine eu . Eu știu că suferă, și nu mă voi opri până când nu scapă din casa aia nenorocită, de el și de toate lucrurile oribile de acolo . Pentru că Sage, este a mea , chiar dacă ea nu știe asta . Nimeni nu o v-a răni, iar dacă o vor face, am să-i rănesc și eu, până la ultima picătură. Sage Oamenii adesea spun că totul va fi bine și că ar trebui să gândesc pozitiv. Ei bine, în viață nu e așa, și oricât aș încerca să fug nu ajung nicăieri, pentru că, nu am unde să mă duc. Totuși, cel puțin măcar există cineva care mă face să mă simt eu însămi , nu știu cine este persoana respectivă, pentru că îmi tot trimite mesaje sub un nume anonim, dar cred că începe să-mi placă asta . Poate că nu am o viață colorată, dar cel puțin există cineva care îmi aduce zâmbetul pe buze, și n-am să pierd această șansă .

- Păpușă. Așa o numește el. Nu pentru că ar fi prețioasă, ci pentru că este goală pe dinăuntru. O marionetă tăcută, ostatică a unei vini care îi mănâncă sufletul și a unui nume care nu îi aparține. Ea a moștenit sângele unui monstru, dar și-a construit propriul iad în noaptea în care a stins o viață. Acum, trăiește printre umbre, sperând că secretul ei va rămâne îngropat odată cu fata pe care a ucis-o. Dar el știe. Zane nu vrea doar să o pedepsească. El vrea să o modeleze până când ea încetează să mai existe, devenind doar oglinda propriului său chin. În public, o umilește până când demnitatea ei se transformă în cioburi de sticlă spartă. În privat, o reasamblează într-o imitație macabră: o forțează să poarte hainele ei, să îi împrumute vocea și să respire prin amintirea celei pe care a pierdut-o. Sub atingerea lui, granița dintre pedeapsă și obsesie dispare, lăsând în urmă doar o proiecție bolnavă a trecutului. Cât poți supraviețui când ești doar o bucată de schimb în mâinile unui psihopat care te urăște la fel de mult cum te dorește?

Bianca Rossi a visat dintotdeauna la momentul în care își va uni destinul cu cel al bărbatului pe care îl iubește. Își imaginează petale de flori aruncate peste ei când ies din biserică și o viață întreagă trăită alături de cel ales. Doar că viața joacă murdar uneori. În cea mai importantă zi a vieții ei, află că iubitul ei a murit și este forțată să se căsătorească cu fratele acestuia - Dimitri Markov - pentru a menține alianța dintre clanurile mafiote. Cu o privire care ar putea îngheța până și focul, Dimitri Markov nu a fost niciodată interesat de căsătorie. Asta până când i se oferă pe tavă femeia pe care o ține ascunsă într-un colț al minții sale. Ea este perfectă. Acordul ideal. Câștigul absolut. Singura pentru care ar fi capabil să ardă lumea din temelii. Dar minciuna are mereu picioare scurte, iar adevărul are puterea să răstoarne tot ceea ce credeai că știi. Iubirea poate schimba oameni. Și chiar și cele mai reci inimi pot începe să bată. Mai ales când poartă numele Dimitri Markov.

Unele locuri nu te aleg întâmplător. Academia Blackwood este unul dintre ele. Când Isabela Stormy ajunge aici, atrasă de un băiat cu ochi abisali și de o lume pe care nu o înțelege pe deplin, își dă seama rapid că a pășit într-un joc mult mai periculos decât și-ar fi imaginat. O academie de elită, unde regulile sunt stricte, dar adevărul este mereu ascuns - și unde până și îngerii păzitori poartă arme și cătușe. Prinsă într-un sistem competitiv și imprevizibil, Isabela învață să se adapteze, sprijinindu-se de doi aliați la fel de greu de descifrat ca și Academia însăși. Dar, pe măsură ce atacurile, sabotajele și coincidențele devin imposibil de ignorat, curiozitatea ei o împinge spre răspunsuri pe care poate nu ar fi trebuit să le caute. Pentru că, în Academia Blackwood, nimic nu este ceea ce pare. Iar unele adevăruri nu doar că sunt ascunse, sunt distorsionate. Și, uneori, periculos de aproape de tine.

"Fiecare om poartă în el sufletul unui poet care a murit tânăr." - Sainte-Beuve

Când Alessia fuge de căsătoria aranjată de tatăl ei, singurul trimis să o găsească este Damian, bodyguardul lui nemilos și temut de toți. Dar în loc să o ducă înapoi, el o răpește și o ascunde într-un conac izolat. Damian susține că o protejează de pericolele din afară. Alessia știe însă adevărul: cel mai mare pericol este chiar el. Între ură, atracție și secrete murdare, granița dintre captivitate și iubire începe să dispară. Iar când adevărul iese la iveală, Alessia trebuie să aleagă: să fugă... sau să rămână în brațele monstrului care a revendicat-o.

🎀 Alice Newton are totul sub control: studiile ei, jobul ei, relațiile ei. Atunci când decide că e timpul pentru un partener cu beneficii, nimic nu o împiedică să stabilească reguli și să ceară ce își dorește. 🏒 Elliot Templeton e căpitanul provocărilor și al deciziilor de moment. Când primește cea mai nebună propunere din viața lui, nu ezită să intre în joc. Dar nici unul dintre ei nu este pregătit pentru ceea ce au pus cu adevărat în mișcare.

❦ Au fost prieteni din copilărie. Genul de prieteni care își știau secretele, fricile și visele. Într-o singură noapte, o privire greșit înțeleasă a fost suficientă ca totul să se destrame. El a crezut că ea l-a trădat. Ea a crezut că el o va proteja. A doua zi, el a plecat. Trei ani. Fără explicații. Fără rămas-bun. Când se întoarce, nu mai este băiatul care o ținea de mână când îi era frică. Este rece. Distant. Plin de ură. Iar ea nu mai este fata care aștepta să fie salvată. Ura dintre ei arde la fel de intens ca amintirile pe care nu le pot șterge. ❦ ❦ Ce se întâmplă când adevărul iese la iveală...? ❦ ‼️Avertisment de conținut:‼️ Această carte conține scene sexuale explicite, dinamica „enemies to lovers", violență, precum și limbaj licențios. Conținutul este destinat exclusiv cititorilor adulți și poate fi nepotrivit pentru persoanele sensibile la aceste teme. Recomand discreție. 1#dragoste~ 18.12.2025 1#prieteni~22.12.2025 1#enemiestolovers~18.02.2026 1#ură~13.03.2026

•Al doilea volum din seria Criminalii din Sicilia • LORENZO Când eram copil, cădeam mai mereu și mă juleam peste tot, dar bănuiesc că asta e vârsta celor de unsprezece ani, o dată cu anii, am încercat să ascund rușinea sau durerea pe care o simțeam, doar ca să nu mă vadă ea. Fata unei bucătărese, și cea care a crescut în casa mea. Amara Vecchi, întotdeauna a fost bună și dulce cu mine, chiar și când eram un nenorocit. Nu pot înțelege, cum un om, care a văzut atâta sânge, orori și cadavre, să continuie să-i ajute pe ceilalți. Dar totuși, încă sunt lângă ea, și observ chestii, chestii pe care fratele meu nu le observă. Poate chestia asta, m-a transformat în cel care sunt astăzi. Un psihopat orbit de o femeie și de control. AMARA Lucrez de prea mult timp în miros de sânge și tutun, încât cred că nările mele deja sunt obișnuite cu asta, însă cel puțin am un acoperiș dea-supra capului, o slujbă. O slujbă ce pare dezgustătoare dintr-o parte. Nu-mi pasă se asta, nu-mi pasă până când nu mă vede el. Lorenzo Alvarado, a fost prima mea iubire, la care am renunțat acum mulți ani, și la care încă încerc să mă opun. De ce? Pentru că se joacă cu mine, mă bântuie, și chiar îmi stârnește și fiori. Am învățat cu greu să accept faptul că Lorenzo, nu m-a e la fel cum a fost înainte, ci e mai înfricoșător, și mult mai dominant. Chiar în unele situații, mă domină și pe mine, iar eu, nici măcar nu mă pot opune.

El era unul dintre prietenii tatălui meu. Prea matur. Prea interzis. Totul a început într-o zi care nu trebuia să însemne nimic. O furtună de zăpadă. Un drum blocat. Prea multă liniște într-o mașină care părea de zece ori mai mică când îl aveam alături pe el. Respirația lui aproape de a mea. Privirea lui intensă, alunecând fără grabă pe chipul meu, pe buzele mele, pe fiecare gând pe care încercam să-l ascund. Voiam să rămân calmă. Să fiu rațională. Să-mi amintesc cine este. Dar corpul meu nu asculta. Îl doream și mă dădea de gol felul în care îmi deschisesem gura pentru a adânci sărutul. Buzele lui le-au atins pe ale mele. Calculat. Periculos. Suficient cât să-mi taie respirația. Nu trebuia. Știam amândoi. Și totuși, buzele noastre s-au întâlnit într-un impuls mut, înfometat, plin de lucruri pe care n-ar fi trebuit să ni le dorim. O știam foarte bine. Doar un sărut. Doar atingeri. Doar dorință reținută. Nimic mai mult. Și poate tocmai de aceea a fost atât de greu de uitat. Credeam că va rămâne un secret îngropat sub zăpadă. Până când, câteva săptămâni mai târziu, a intrat în școală arătând impecabil, cu aceeași privire care mă dezarmase și s-a prezentat în fața tuturor: Kai Alistair. Noul director. Atunci am înțeles că nu fusese doar un moment. Fusese începutul a ceva mult mai periculos. Pentru că el era interzis. Pentru că era prietenul tatălui meu. Pentru că era bărbatul pe care nu aveam voie să-l vreau și singurul pe care îl voiam.