Oamenilor le place misterul. Le place să intre în jocuri pe care nu le înţeleg. În desfăşurări de întâmplări din care pot câştiga ceva sau pot ieşi cu satisfacţia că binele învinge răul. Straniul ascute simţurile. Poveştile cu eroi timizi care distrug duşmani fără scrupule. Descătuşarea de energii pentru cauze nobile. Toate la un loc compun un fel de fluid care îţi dă speranţa, ingredientul magic al jocului de-a viaţa şi moartea. Personajele mele vin din colţuri disparate de realitate, au fiecare de făcut câte ceva care contribuie la ideea principală, de cele mai multe ori greu de găsit în întreg. Nu am pornit la drum ca să redefinesc lumea, ci am încercat să privesc dincolo de realul imediat, care, de cele mai multe ori este proiecţia unui eveniment indus prin televiziune sau presă. Dacă ţi se spune de câteva ori un lucru, vei crede în el. Iar faptul că este sau nu adevărat, nu mai are nici o importanţă. Acesta este ultimul meu indiciu. În toţi anii în care am construit personaje, am încercat de fapt să dau la o parte vălul care acoperă lumea în care trăiam şi despre care credeam că nu este una singură pentru toţi. N-am reuşit să distrug sistemul de control ce asigură puterea acelora care îl susţin şi îl clădesc zi de zi după normele de acum clasice ale imaginii. Dar deconspirând faptele, ţi-am dat de gândit. Nici religiile şi nici războaiele nu au fost reale. Dar tu, cel care încerci să înţelegi, cel care te bucuri altfel în fiecare dimineaţă, tu eşti cheia acestui joc. În funcţie de ce faci, realitatea pe care ei o exploatează capătă noi orizonturi.