Mulțumesc cu mare drag, @TheresaWojcik pentru noua copertă! „El accentuă şi mai mult gestul lor prietenesc cu aşezarea celeilalte mâini pe strângerea lor, adăpostindu-i, preț de câteva secunde, palma ei tremurândă în căuşul palmelor lui bărbăteşti. Ea avea ochii ţintuiţi pe mâinile lor, iar el se uita la chipul ei, cu o teamă interioară ca nu cumva să-şi înalţe privirea aceea catifelată în ochii lui, ştiind că se afla în pericol ca acea privire să-i placă mult mai mult decât era admis. Şi da, viitoarea mămică, fără să-şi abandoneze sfiala şi catifelarea specifice privirilor ei, îşi ridică ochii în ochii lui cu cea mai grațioasă şi cerească manifestare pe care el nu le mai întâlnise niciunde. Simţămintele lui se bucurară de acea comuniune încântătoare a privirilor lor, însă raţiunea îl certă cu duritate că şi-a permis acea bucurie. Chiar și așa, pentru o clipă a fost ispitit să-i atingă șuvița blondă, ce-i ieșise din împletitura părului și îi mângâia obrazul drept, dorind să i-o ascundă în spatele urechii. Dar își respinse dorința, gândind că probabil ar fi speriat-o cu acel gest."

Ce se întâmplă când şoricelul de bibliotecă nu este ceea ce pare a fi la prima vedere? Ce se întâmplă când Prinţul de Gheaţă - care conduce liceul dupa propriile sale reguli - găseşte un oponent pe măsura sa în cineva total neaşteptat? Pot cele două forţe ce conduc liceul, una misterioasă a cărei identitate nimeni nu o cunoaşte decât sub numele de Mijlocitoarea, şi cealaltă Regele Gheţii, Declan O'Shea, să cadă de acord? Dar cum rămâne cu micul şoricel de bibliotecă ce este prin în mijlocul războiului dintre cei doi inamici? Câteodată, cel mai simplu lucru pe care trebuie să îl faci este să îţi ceri scuze. Dar nu este niciodată atât de uşor pe cât sună. Mândrii vor fi rănite şi aroganţa va trebui să fie lăsată deoparte dacă vor să treacă peste diferenţele ce îi despart ca să aibe un viitor împreună. PS: Coperta facuta de talentata @TempestUV , aici aveti link-ul pentru pagina ei, daca vreti sa ii vedeti lucrarile: https://www.wattpad.com/user/TempestUV

Sky este prizoniera propriilor frici, prinsă într-un oraș periculos unde umbrele ascund amenințări nevăzute. Fiecare noapte aduce aceeași teroare: un urmăritor mascat care o pândește în tăcere. Jekyll, membru al unei bande nemiloase, și-a trăit viața printre violență, sânge și crime. Cruzimea îi este a doua natură, dar prezența fragilă a lui Sky îi declanșează o obsesie care îi tulbură echilibrul. Atracția dintre ei devine un pericol în sine, amenințând să-i distrugă pe amândoi. Însă trecutul lui Sky ascunde secrete înfiorătoare, iar în acest joc al supraviețuirii, viața ei atârnă de un fir de ață. Prinsă între umbrele urmăritorului și obsesia periculoasă a lui Jekyll, Sky descoperă că în această lume întunecată, iubirea poate fi la fel de letală ca moartea. 🔴 Poveste spusă din perspectivă feminină. Această poveste se încadrează în genul dark romance/thriller romantic, cu influențe puternice din romanele de crimă organizată și mafia romance. 🔴 Trigger Warnings/Atenționări de conținut: Violență fizică și psihologică. Tentativă de agresiune sexuală. Captivitate și lipsa libertății. Crimă și moarte. Traumă psihologică - PTSD (tulburare de stres post-traumatic), atacuri de panică, disociere. Mediu mafiot/criminal. Sindrom Stockholm/Dependență emoțională. Limbaj explicit și vulgaritate. 🔴 Pentru cititorii care iubesc: ✔️ Mafia romance & forbidden love ✔️ Anti-heroes & morally grey characters ✔️ Relații toxice, obsesive, dar intense ✔️ Plot twists și secrete de familie ✔️ Bărbați posesivi și femei care luptă pentru libertate 🔴 Coperta este creația mea originală - vă rog să nu o copiați. Respectul pentru munca altuia face diferența! 🔴 Povestea aceasta a fost publicată inițial pe Wattpad în 2020, iar în 2025 a trecut printr-un proces temeinic de revizuire și corectură. 🔴 118.562 cuvinte

Ea este un secret ținut în siguranța. Un suflet nepătat. O femeie empatică, care se aruncă cu capul direct în situații sociale după ce a fost ținută în spatele zidurilor toată viața. El este necenzurat, murdărit de lume, frânt de către persoanele care trebuiau să-l protejeze. Iubirea lor este irațională, dar inima nu cunoaște rațiunea. Inima nu ascultă, nu vorbește. Inima doar simte. Păcat că simte și durerea.

¶De câte gloanțe e nevoie ca să ucizi o inimă? În inima New-Yorkului, Raelyn Kensington a încasat deja două gloanțe, dar inima ei a continuat să bată neobosită. Încă zâmbește luminos. Încă trăiește frumos. Încă se zbate furtunos. Încă speră la un final magic. În aceeași inimă a New-Yorkului, Nox Delacroix face parte dintr-o familie veche și cunoscută pentru bogăția lor încă din vremuri în care Statele Unite ale Americii nici nu erau înființate. Tot ce și-ar putea dori cineva, nu-i așa? Dar Nox Delacroix nu are totul. Nu încă. Un glonț i-a perforat inima, dar nu a ucis-o. Nu a reușit. S-a zbătut. S-a luptat. S-a transformat. Iar acum tot ce mai contează pentru el sunt gloanțele, zarurile și minciunile albe. Așadar, de câte gloanțe e nevoie ca să ucizi o inimă?¶

„Iubirea este tot ceea ce înseamnă flăcări și durere. Când accepți să îți smulgi inima din piept și să-i oferi celeilalte persoane toată ființa ta, riști să iți sapi singur groapa undeva printre cele mai negre ruine. Mi-am predat existența singurei femei pentru care am trăit, iar ea mi-a furat visele, fericirea și singurul motiv pentru care mă bucuram că trăiesc. Ceea ce nu știe ea este că niciodată nu am dispărut, mereu am fost în spatele ei, de zece ori mai atroce. Mereu am fost in mintea ei, jucându-mă cu toate fricile si îndoielile sale. Iar acum, sunt aici, chiar in fața ei. Am fost aruncat în Infern și ars de viu alături de diavoli, ca să pot evada și să distrug orice colț din lumea ei. În trecut, obișnuia să fie în căutarea razelor de soare, dar eu m-am întors ca să-i întunec complet cerul și să-i absorb toată lumina."

Dragoste | Dramă | Ficțiune adolescenți Când ești prizonier în infern, nu-ți rămâne decât să-l conduci. Heba nu cunoscuse niciodată o altă formă de fericire, în afară de cea pe care i-o aducea iubitul ei. Clipa în care acesta moare într-un accident de mașină o propulsează pe Heba în mijlocul haosului. Se simte îngropată de vie, captivă și nu are nicio speranță că va găsi calea spre evadare. Singura șansă la libertate este moartea ei sau bărbatul cu ochii întunecați, care o ademenește în cel mai dulce păcat. În Zaà Varewn arde un foc mistuitor, iar zâmbetul lui prevestește nebunie și pericol. Un pericol de care Heba devine dependentă, odată ce ajunge să guste din el. Cu fiecare pas mai aproape de prăpastie, realizează că haosul care a înnebunit-o pe ea e infim pe lângă flăcările iadului în care arde el și se trezește în fața unei alegeri imposibile, întrebându-se dacă demonii se ascund în toate privirile... Sau doar în privirea lui.

¶Întuneric când el se pierde în violență, Lumină când ea zâmbește orbitor.¶ ¶Disperare când el simte că se sufocă, Speranță când ea apare și aduce o rază de soare.¶ ¶Suferință când oamenii din viața lui îl înjunghie cu zâmbetul pe buze, Fericire când ea fuge pe holurile liceului surâzând colorat.¶ ¶Adrenalină când el își pune viața în pericol, Siguranță când ea apare și brațele ei dăruiesc îmbrățișări pline de iubire.¶ ¶Nebunie când el alunecă în Nirvana lui sângerie, Rațiune când ea intervine și calmează tumultul.¶ ¶Noapte și Zi. Lună și Soare.¶ ¶Ramon Van Doren și Aria Monroe.¶

Intru în casa Ralucăi când vreau, având în vedere că ştiu că are o cheie de rezervă sub preş. În mod normal nu aş face ăsta, însă având în vedere că sunt ud leoarcă chiar nu am de ales. Până acasă fac mult prea mult şi sigur o să răcesc de-or să mă găsească toţi dracii. Şi ăsta este ultimul lucru de care am nevoie. Urc scările în cea mai mare linişte ca nu care cumva să le trezesc pe cele două femei, însă una dintre ele este trează aparent. Uşa camerei sale este întredeschisă şi îi aud chitara care scoate un sunet neplăcut pentru urechile mele. O privesc cum oftează, ca mai apoi să sprijine chitară de perete. După aceea sunt mai mult decât surprins când observ că rămâne în mijlocul camerei şi izbucneşte în plâns, în acelaşi timp în care rosteşte printre suspine câteva cuvinte pe care nu pot să le înţeleg. Îmi fac curaj şi întru în cameră ei, însă în momentul în care ajungem faţă în faţă mă blochez. Părul ei negru, creţ, ochii săi de culoarea smaraldului, înălţimea şi corpul ei. O iubesc pentru tot ce înseamnă ea, însă nu mai putem fi împreună. - Rosario? Şoptesc mai mult pentru mine. Îşi ridică mâna până îmi atinge obrazul şi îl mângâie uşor, iar eu îmi revin abia în momentul în care o privesc în ochi. Asemănarea ăsta o să mă omoare într-o bună zi! Sunt efectiv incapabil să mişc un singur deget, sau să articulez un cuvânt. Mă simt de ca şi cum picioarele mele au prins rădăcina în podea. Pot doar să o privesc în ochi şi sunt mai mult ca sigur că poate să citească în ochii mei cât sunt de nervos şi probabil că mai observă şi lacrimile din ochii mei. Îşi mai ridică puţin mâna, până ajunge în părul meu blond şi începe să mă mângâie, în acelaşi timp în care alt suspin îi zguduie tot corpul. Exact ca ea!

Sometimes you want to tear yourself away from the path of ordinary life... Sometimes you want to break free...to explore what else it there. But what if what awaits you... is a hooded figure?! (AN: I here by solemnly swear I'll deliver a well deserved happy ending! ;) ) This story won a "special mention" on the Wattpad4 (held by 4 of the winners of SYTYCW) contest in July 2015!