Nu știu cine s-a repezit primul. Îmi amintesc numai aroma buzelor lui încă umede, atunci când mi-a cuprins gura ca într-o încleștare. O durere dulce și chinuitoare mi-a străbătut trupul. L-am sărutat la rândul meu, aproape violent. L-am lăsat să mă muște de buză, și am gemut înnebunită, trăgându- l mai aproape.

Prima iubire nu se uită niciodată.

- Nu, nu e bine deloc! Pentru că nu ai spus că sunt gemeni!! mă răstesc la el panicată. - Nu sunt gemeni, spune el, privind undeva peste capul meu. - Atunci eu sunt chioară?! Seamănă ca două picături de apă! Și acum ce fac? Pentru că amândoi sunt superbi! - Nu sunt gemeni, repetă el agitat. Zara... - Tu nu înțelegi! Toate poveștile cu gemeni se termină prost! Încep să concureze, și femeia cade la mijloc și... - Zara! repetă el, cu o clipă prea târziu. Mă împiedic pășind în spate, și mă izbesc de un corp tare. - Scuzați-mă! murmur, întorcându-mă agitată. Nu eram ... o, zeilor, ZEILOR!!

"Multe corpuri frumoase ascund suflete de monștri." [Continuarea seriei "Cronicile Pierduților". Cărțile au legătură și trebuie citite în ordine]

- Așa sunt basmele. Nu poți săruta personajul negativ. - Putem inventa un basm în care ambele personaje trăiesc fericite până la adânci bătrâneți. - Nu. Eu o să trăiesc fericită cu prințul meu. Tu... pe tine o să te transform într-un pisoi galben și o să te țin legat de pat. - Deci vrei să mă păstrezi, chiar dacă sunt atât de rău. - Îți scapă esențialul, Levilian! ■Continuarea seriei "Cronicile Pierduților". Cărțile au legătură și trebuie citite în ordine.

"- Atunci, ai vreo problemă cu mine? - Te șochează asta, Alteță?! Sau ai cumva impresia că toată lumea se învârte în jurul tău? Ghici ce, Ildris Nasir! Ești doar un prinț înțepat, iar eu nu mă pot preface că te plac! - Nu mă șochează chiar deloc. Nu putem fi toți Ivonne DeSilva, Steaua Kadarei, preferata poporului. În mod normal aș trece peste asta, dar ceva din liniștea lui mă zgândărește groaznic, așa că decid să fiu arogantă și răutăcioasă la rândul meu. - Nu, nu putem fi toți Steaua Kadarei, repet cu răceală. Unii dintre noi vor fi mereu neciopliți și fără farmec. Mă descurc sigură de aici!" [As you know... povestea lui Ildris ❤️]

- Un sigur strigăt și ești moartă, îmi șoptește cu asprime vocea joasă, amenințătoare. Un hohot nebun de râs îmi urcă în gât, în timp ce mă sprijinesc moale de peretele rece din spatele meu. - Eram deja moartă, răspund cu o veselie sadică, arătând spre paharul de pe marginea scrinului. Domnilor, fiți onorabili și lăsați- mă să-mi beau otrava în liniște. O lumină slabă scapără în cameră, aruncând umbre roșii pe hoții care mă țin imobilizată. Bărbatul cu felinar face un pas înainte. Are fața ascunsă de capa largă, însă ochii lui negri lucesc periculos în întuneric.

Continuarea romanului "Doamna Hoților" Povestea Carminei ❤

"Crezi că aerele tale de contesă și faptul că citești cărți vor șterge trecutul, drăguță? Poți să visezi cât vrei, dar nu uita, Amanda! Ești fiica mamei tale. Dacă vrei să faci bani, trebuie să-ți deschizi picioarele."