•Al doilea volum din seria Criminalii din Sicilia • LORENZO Când eram copil, cădeam mai mereu și mă juleam peste tot, dar bănuiesc că asta e vârsta celor de unsprezece ani, o dată cu anii, am încercat să ascund rușinea sau durerea pe care o simțeam, doar ca să nu mă vadă ea. Fata unei bucătărese, și cea care a crescut în casa mea. Amara Vecchi, întotdeauna a fost bună și dulce cu mine, chiar și când eram un nenorocit. Nu pot înțelege, cum un om, care a văzut atâta sânge, orori și cadavre, să continuie să-i ajute pe ceilalți. Dar totuși, încă sunt lângă ea, și observ chestii, chestii pe care fratele meu nu le observă. Poate chestia asta, m-a transformat în cel care sunt astăzi. Un psihopat orbit de o femeie și de control. AMARA Lucrez de prea mult timp în miros de sânge și tutun, încât cred că nările mele deja sunt obișnuite cu asta, însă cel puțin am un acoperiș dea-supra capului, o slujbă. O slujbă ce pare dezgustătoare dintr-o parte. Nu-mi pasă se asta, nu-mi pasă până când nu mă vede el. Lorenzo Alvarado, a fost prima mea iubire, la care am renunțat acum mulți ani, și la care încă încerc să mă opun. De ce? Pentru că se joacă cu mine, mă bântuie, și chiar îmi stârnește și fiori. Am învățat cu greu să accept faptul că Lorenzo, nu m-a e la fel cum a fost înainte, ci e mai înfricoșător, și mult mai dominant. Chiar în unele situații, mă domină și pe mine, iar eu, nici măcar nu mă pot opune.

Pentru lume era o fiară, dar pentru ea ar face orice. Ar putea avea lumea, dar tot ce și-a dorit era ea. Ei spun că lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult sunt lucrurile pe care nu le putem avea. Căci îi era atât de frică de el, încât până și gândul la el o putea face să alerge spre dealuri. Nu știa că ea era singura care nu trebuia să se teamă de el.

❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din material gros ca să-și acopere rănile, nu o dădea niciodată jos în preajma oamenilor, se temea să nu fie din nou judecat și marginalizat. Crescuse, era la liceu și își stabilise o ordine, își promisese să nu se încreadă niciodată în oameni încât să-și dea cagula jos. Masal era o fată visătoare cu o minte curată și cu o inimă care fusese alcătuită dintr-o proză scurtă, amândouă buzele ei erau două citate, iar ochii ei albaștri erau două ceruri ce îi înveleau lumea imaginară. Din mâinile ei ieșeau alifii medicinale din plante ce le vindea mai apoi în târgul săptămânal ce se organiza în orașul ei natal. Visele ei se opresc să mai crească când mama ei se îmbolnăvește și trebuie să se angajeze ca să poată întreține casa și pentru a-i putea oferi mamei sale un tratament adecvat. - De ce îți acoperi fața mereu cu acea cagulă? întreabă Masal sfioasă, rostogolindu-și privirea asupra lui. - Fiindcă oamenii nu mă vor putea răni dacă o păstrez. ❞

Allie Evans începe facultatea cu stângul. Noul ei apartament din noul oraș în care s-a mutat se inundă din cauza instalației proaste. Ea e nevoită să se mute în apartamentul lui Carlos, un bun prieten de-al fratelui ei. Așa ajunge colegă de apartament cu Kayden Torres fratele mai mic a lui Carlos cu care împarte mai mult decât apartamentul.

Kosta nu și-a imaginat niciodată că salvatorul lui va fi o piticanie îmbrăcată în fustă de tul, purtând o tiară din plastic. Dasha, fetița cu ochi albaștri și plasturi cu supereroi, nu a ezitat nicio clipă să se pună în fața celor doi bătăuși de două ori mai mari decât ea. În curtea haotică a școlii, doi copii au făcut o promisiune în fața Universului care îi va lega pentru totdeauna. Ani mai târziu, Kosta rănește persoana pe care o protejase de toată lumea. Dasha fuge, luând cu ea căldura, lumina și albastrul sacru. Dar promisiunile făcute Universului nu pot fi încălcate. Trebuie păstrate. După ce Dasha devine martoră la lupta ilegală în care Kosta aproape își ucide adversarul, e aruncată în întunericul care a consumat viața lui după ce a plecat. Ce fel de monstru a devenit fostul ei cel mai bun prieten? Este cu adevărat condamnat sau mai există o șansă să-l salveze? La urma urmei, cu cât întunericul este mai adânc, cu atât lumina strălucește mai puternic. ⚠️ Aceasta este o carte DARK romance și conține teme sensibile, declanșatoare pentru unii cititori. Citiți cu grijă⚠️

- Nu te voi obliga la nimic. Nu voi face nimic din ceea ce nu-ti dorești. - Am mai auzit asta. - Și s-a întâmplat vreodată sa nu ma țin de cuvânt? - Nu. - Ești a mea, păpușă, impaca-te cu ideea...

- Nu te mai împotrivi... De la bun început nu ai avut scăpare. Da, avea dreptate, de la bun început se simțise ca un fluture prins intr-o pânză de păianjen. Cu cât se zbătea mai mult, cu atât se prindea mai tare în mrejele lui. - Dar este o nebunie! Cat timp crezi ca ma poți tine aici?! - O viata...

Asemeni unei molii, atrasa de flacara strălucitoare, se îndreaptă spre pierzanie, spre focul mistuitor, ce urma sa-i parjoleasca sufletul și sa-i dogoreasca inima. Și tot ce va rămâne în urma, va fi doar scrumul...