sdscarlett
- Reads 1,915
- Votes 60
- Parts 15
Valentina Evans avea 19 ani și trăia o viață care, privită din afară, părea desprinsă din revistele lucioase: locuia într-o vilă elegantă în New Jersey, avea un apartament propriu aproape de campusul de la Princeton, haine de firmă, o mașină sport primită la 18 ani și carduri care nu păreau să cunoască limita.
Era inteligentă, mereu cu notițele făcute, cu eseuri impecabile și profesori care o lăudau în fața colegilor. Dar viața ei nu era doar despre învățătură. Îi plăcea să se distreze, să iasă în oraș, să simtă libertatea nopții în cluburi scumpe, dansând cu prietenele ei până când zorii colorau cerul. Își purta viața cu un aer ușor ironic, cu o încredere aproape teatrală - pentru că știa că dacă nu părea puternică, nimeni n-ar mai ști cum s-o ajute.
Mama ei murise când Valentina avea 16 ani. O durere care o marcase mai profund decât îi plăcea să recunoască. Încă păstra parfumul mamei pe o eșarfă din dulap și nu lăsa pe nimeni să o atingă. Iar tatăl ei... prezent doar pe hârtie. Era mereu plecat. Muncea, spunea el. Dar Valentina știa adevărul: era mai ușor să stea departe decât să-și înfrunte propria vină.
Așa că locuința ei luxoasă era tăcută. Personalul venea, pleca, dar nimeni nu rămânea cu adevărat. În afară de ea.
Totuși, Valentina nu era o victimă. Avea o inimă mare, dar nu era naivă. Zâmbea frumos, dar ochii ei erau atenți la tot. Îi plăcea să observe oamenii, să le citească reacțiile, să le simtă fricile. Avea acel farmec tăcut al celor care știu că viața nu le datorează nimic, dar aleg totuși să o înfrunte cu capul sus.
Și, chiar dacă avea lumea la picioare, Valentina visa la altceva. La ceva mai adevărat. La cineva care să nu fie impresionat de marca genții sau de adresa casei ei. Cineva care să o vadă, pur și simplu.
Dar dimineața aceea silențioasă i-a schimbat cu totul viața.