Melissa Crawford thinks she's just a regular teenage girl. She goes to school. She has friends, boy problems, homework...you know, the typical teenage angst. But she couldn't be more wrong, for Melissa Crawford is not a mortal. Her adoptive mortal mother refused to give her up and hired a witch to erase the enchanting Faery child's memory, not realizing that things aren't that simple. You see, when she was a little girl, Melissa promised herself forever to her Leannan Sidhe (mate), a Fae Prince, and a promise to Fae is sacred. When the Fae Prince comes back to claim what's his, nothing will get in his way. "Mortals are so arrogant. So utterly narcissistic to think that they are the only intelligence in this world, to believe their realm is the only realm, their way is the only way. "Many of you believe us fairies only exist in little kids' fairy tales. We are so much more than that. We exist, living in the Realm just a blink away from yours. A few wrong turns in the park or the forest and you're there. We sometimes walk among you, and you're not even aware of it. Believe me, we exist. Across the globe, your kind calls us and our realm by different names...but as William Shakespeare once said- a rose by any other name..."

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! Se poate comanda de aici: https://bookzone.ro/landings/malakai-a-stephanie/ Nimeni nu știe exact de ce Malakai se îndreaptă spre pierzanie, dând cu piciorul șansei de a avea un viitor strălucit. Iar Hannah nici măcar nu e curioasă. Unii ar spune că a fost un miraloc, dar ea i-ar contrazice. A fost o pură coincidență care avea să-i dea viața peste cap. O dimineață ca oricare alta. Un accident. O viață salvată. MALAKAI nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre coincidențe, supraviețuire, despre prietenie, responsabilități, sacrificii si speranță. Și despre cum uneori partea cea mai grea nu e să salvezi viața altei persoane, ci să o ții in viață. "Nu mi-am dorit niciodată să mă îndrăgostesc, să devin vulnerabilă și să am pumnul unei alte persoane încleștat în jurul inimii mele" ❝Malakai își deschide pachetul de țigări, eu deschid geamul. Malakai își toarnă un pahar de alcool, eu iau cutia cu suc. Malakai deschide televizorul, eu îi trântesc caietul de teme sub nas. Malakai rânjește, în timp ce mie îmi vine să plâng. Malakai mă alungă, iar eu tot continui să mă întorc la el. Malakai e încruntat mereu, eu nu îmi pot ascunde zâmbetul. Malakai urăște, eu iubesc. Și, cu toate astea, când îi spun să se ducă la naiba, el îmi spune că, eventual, se va opri acolo, dar se va întoarce la mine. ❞ Copyright © 2016 A. Stephanie

Penny: I still remember the first moment our eyes met, something happened. Those icy blue eyes. I couldn't take my eyes off of him. I could feel the magnetic pull and we're both helpless against it. Our eyes met constantly across the room. He would be the first to tear his eyes away. He's so powerful, though. So charismatic. He's a lycan. I'm just a regular werewolf. I couldn't stop thinking about him. I made up my mind that I would make him love me. I would fight for what I want. I would deny my own mate if it means I get to keep him. Three years I went after him single-mindedly. I laid my heart out for him. He kept pushing me away. Then one day he pushed too far...and I'm tired of fighting for us. There's no us. I'm just a fool. I'm done fighting. I made up my mind that I'm going forget him. I'm going to go out there and lose my virginity, over and over again if I have to. I mean, why hold on to it, right? It's not like I'm getting an award for keeping it the longest. Not likely that my mate will keep his virginity for me. Darius certainly didn't. Why the double standard? So, why can't he just leave me alone now? Why is he so hellbent on breaking me? Stupid lycan. Ughhh...stupid, stupid lycan. Darius: The moment I laid my eyes on her, I knew she's my erasthai. The one. The exotic looking dark haired beauty. Dark eyes taunting me. Haunting me. Only I'm not looking for the one. I'm a warrior, there's no room for a mate. A mate will make you weak. My enemies could get to me through my mate. Then it happened. She finally gave up. For some reason, it makes me mad. Not only did she give up, but she gets this crazy idea that she's going to lose her virginity to some random stranger. Fvck that! That's not going to happen. Nobody else is touching her. I'll make her wait until she finds her mate. She's so stubborn, though. She's driving me crazy. So, why can't I leave her alone?

He growled when I tried to run the brush through his black hair that looked as wild as he was. "shut up, you look awful." I scolded, trying to get him to be human for ten seconds. He tugged at the ropes that held his tattooed wrists to the arms of the chair, but they didn't budge. I was good at knots. I pushed him back in the chair with my hand on his bare chest and tried to get the brush in his hair again. This time he grabbed it from my hand with his teeth and snarled as he broke it in half. I scowled and stepped away from him and the shattered wood pieces of what was once my brush. "well that was perfectly normal." I said sarcastically at him with my hands on my hips as I blew a strand of loose red hair out of my face. "I'm not normal, I keep trying to tell you I'm an animal!" He yelled as he struggled against the ropes again, making the chair wobble. "then I'll tame you." He stopped struggling when I said that and looked at me with raised eyebrows. But for once he didn't try to stop me.

Seria Rivali. Cartea a III-a Iubirea e fragilă și dacă nu ai grijă de ea, o poți pierde cu ușurință. Eu asta am învățat din lașitatea mea. M-am speriat și am fugit timp de trei ani pe alt continent, sperând în adâncul sufletului meu că o să mă aștepte. Ca, atunci când o să mă întorc, o să mă strângă în brațele sale și o să fim împreună. Dar m-am intors într-un cosmar, pe care l-am provocat chiar eu. Acum trebuie să îl recuperez pe Jackson Deverell și să mă asigur că inimile noastre rivale se regăsesc una pe cealaltă. Dar când obstacolele continuă să îmi pună piedică, o să reușesc să îmi găsesc fericirea alături de rivalul meu preferat?

Rosemary Morningstar, fiica lui Lucifer, este cel mai priceput Vânător din întreg Infernul, deși până nu demult fusese conducătorul oștilor angelice , însă și-a pierdut controlul. Consumată de durerea pierderii sufletului pereche și setea de răzbunare, singurul lucru pe care îl vrea este să devină mai puternică pentru a-l aduce înapoi pe Cedric. Dar prețul pe care trebuie să-l plătească este unul atât de mare încât nu este sigură ca poate să-și atingă scopul fără să se piardă în întregime pe sine. Fără să știe în cine să aibă încredere și în cine nu, noua regină a Infernului are de găsit răspunsul întrebărilor puse de mii de ani și de dus alte lupte, de data aceasta miza fiind una mult mai mare. "N-am putut niciodată să construiesc! Până mi-am dat seama ce poti construi din ceea ce distrugi, Ochișori!" -L. "Dragostea este mai crudă decât desfrânul, draga mea! Uită-te la tine!" -A.

{ Nimic nu este mai dureros decât un cuvânt nespus la timpul sau...}

Pulsul i se zbătea neîncetat la baza gâtului, dar ar fi murit înainte ca el să vadă neputința pe care ea o resimțea adânc în suflet. Era năucitoare puterea lui asupra ei. Fizică și psihică. Pieptul lui larg îi acoperea sânii ascunși bine sub materialul umed și murdar al maieului, privirea îi pătrundea adânc în inimă, și parfumul pielii amestecat cu cel al sudorii o intoxicau în cel mai păcătos mod. -Haide, Kelly, atât poți? Buzele lui erau atât de aproape de ale ei, încât tot ce ar fi trebuit ea să facă pentru a i le atinge ar fi fost să și le depărteze pe ale ei. -Ți-e teamă, nu? Nu ești deloc așa dură cum ai vrut să dovedești de la bun început. Nu ai tăria necesară în tine pentru a supraviețui alături de mine. -Nu am motive să demonstrez unuia ca tine de ce sunt în stare, îl sfidă ea, deși abia mai respira. Cimentul rece de sub ea, și corpul lui fierbinte de deasupra nu constituia unul din cele mai avantajoase mixuri. -De ce micuțo? O necăji el, făcând aluzie la diferența fizică dintre ei. -Pentru că nu am ce demonstra unui proscris.

Dorian Brad se simte prins ca într-un laț între o necruțătoare boală, nevoia de a-și proteja familia și ura pentru snobii colegi din liceul unde s-a transferat cu o bursă de merit. Din afară, Emma Holding pare frumoasă, bogată și populară. Secrete întunecate se ascund însă în spatele măștii pe care o poartă cu grijă. Întâmplarea îi aduce împreună într-o noapte, în împrejurări diferite față de cele cu care erau obișnuiți. Și deși împart aceeași sală de clasă de mai bine de o jumătate de an, pentru prima oară se vor privi cu adevărat unul pe celălalt într-o cu totul altă lumină.

Iubirea e un sentiment nobil, pur, pe care trebuie să îl prețuiești. Prima mea dragoste a apărut la cinci ani, sub forma unei adorații. La paisprezece ani am realizat că e singurul cu care îmi pot imagina viitorul. La douăzeci de ani, m-am îndragostit al naibii și dureros de tare. La douăzeci si patru de ani, m-a păcălit într-un mod grosolan. Hunter Deverell e bărbatul perfect, îmbrăcat la un costum croit pe trupul său și căruia nu îi este frică să își murdărească mâinile la fermă. Dar asta e doar masca cu care te păcălește, asa cum m-a pacalit și pe mine. În realitate, e diavolul cu ochi frumoși, un zâmbet radios și o gură păcătoasă. E un nemernic care își caută propriul interes fără să îi pese pe cine sau ce calcă în picioare. Cum ar fi inima mea. Să îl descriu și mai bine pe diavol? Tatăl său și tatăl meu se urăsc și implicit, el mă urăște pe mine. Ce titlul aș putea să pun între noi? Rivali până la proba contrarie. Aș putea să schimb asta, folosindu-mă de dragostea mea imensă pe care i-o port? Putem aflam într-un singur mod.