„Când ești jos, în mocirlă, toți se feresc să te atingă ca să nu se murdărească. Dar nimănui nu-i pasă că tu te îneci acolo. Furia asta pe care o am în piept... e singurul lucru care mă mai ține în picioare. Dacă o las să se stângă, nu mai rămâne nimic din mine." - Alex În ungherele întunecate ale unui campus studențesc, aerul miroase a alcool ieftin, țigări fumate până la filtru și secrete nespuse. La 20 de ani, Alex ar trebui să-și construiască viitorul. În schimb, își numără cicatricile de pe dinăuntru și își ascunde privirea, învățând să lovească primul. Trădat de singura fată în care ar fi avut încredere și vândut de prietenii pe care îi numea frați, el a transformat nepăsarea în armă de distrugere în masă. Pentru Alex, fetele au devenit doar „anestezii" de o noapte - corpuri calde folosite ca să-și verse veninul și să amăgească zgomotul din cap. Fără atașament. Fără scuze. „S-a descărcat în mine de parcă voia să scape de tot ce avea în el. Fără nicio reținere, de parcă nu-i mai păsa de nimic. Dar când a terminat, am văzut că e terminat. Tot sexul ăla a fost doar o anestezie care l-a amorțit pe moment, dar n-a vindecat nimic." Dar când jocul manipulărilor din spatele culiselor trece de la bârfe de hol la o realitate care miroase a otravă - la propriu -, scutul lui începe să crape. Între o gelozie care mocnește tăios, o brigadă care urlă din înjurături ca să acopere drama și un trecut care îl prinde din urmă pe la spate, frica devine singura monedă de schimb. O poveste brută, neregizată și dureros de reală despre trădare, orgoliu și prețul pe care îl plătești când vrei să te simți viu într-o lume care te vrea prăbușit. Sunt doar niște proști rătăciți sub lumina chioară a unei veioze, încercând să se salveze unii pe alții. Sau să se distrugă definitiv. „Frica ne poate pune în genunchi. Dar uneori... e singura care