Privesc prin crăpătura ușii in biroul directoarei. Un cuplu a venit aici, vor să adopte un copil. Așa ceva nu se întâmplă prea des. Z mă împinge pentru că e foarte curios. -Sper să nu vrea pe unul dintre noi.mormăie privind atent -De ce nu? Stăm aici de 4 ani, Z... -M-ai abandona pentru ei?șoptește dezamăgit si se întoarce spre mine -Niciodată!zic sigur pe mine. Dar dacă te vor adopta voi fi fericit pentru tine! -X, eu... Auzim pași așa că fugim repede pe scări. -Zero!strigă directoarea si ne oprim instant ținându-ne de balustradă -Am dat de necaz.spune si oftează -Ei sunt noii tăi părinți! -Dar eu nu... Îi pun mâna la gură și îl fac să tacă. -Ajută-l să își facă bagajul, Xander! -Da, doamnă! Zero e supărat pe mine, dar e pentru binele lui. Își aruncă cele câteva haine într-o pungă apoi o aruncă pe pat. -Poate îi conving să te adopte si pe tine, poate nu... Îl prind de umeri si zâmbesc. Am ajuns in locul ăsta amândoi odată, orfelinatul a legat prietenia dintre noi. Credeam că o să sfârșim aici, dar el e norocos. Întotdeauna a fost! -E șansa ta să ai o familie adevărată, Z! -Dar tu... -Eu voi fi bine, o să ne mai întâlnim cândva!șoptesc încercând să par convingător În timp ce era condus spre mașină Zero si-a smuls mâna din cea a barbatului. A venit cu viteză spre mine si pentru câteva secunde buzele noastre s-au atins. Încă nu stiu dacă a fost pentru că încercarea lui de a mă îmbrățișa a fost atât de brutală sau pentru ca asta a vrut să se întâmple. -O să îmi fie dor de tine! -Și mie, Z.soptesc pierdut

◇boyxboy◇ Pe principiul: Nu îți place, nu citești! Ce e viața până la urmă? Gândul ăsta mă omoară în ultima vreme. Ar putea fi doar un șir de evenimente care se vor sfârși imediat ce o să mor. Viața e un lucru minunat, ce pot să zic mai mult. Un lucru atât de minunat că nu mi-l doresc. Mi-ar fi fost mai usor sa stiu care e scopul meu, de ce sunt aici sau cu ce am gresit de am ajuns aici. Uneori am impresia ca totul se învârte în jurul meu, ceea ce mă poate face putin narcisist însă e logic. În momentul în care respiratia mi se va opri lumea mea se va prăbuși de asemenea

Skipper se îndrăgostește de tot ce e frumos, e superficial și ipocrit. Alegerile lui nu sunt cele mai potrivite, dar eu nu pot să îl împiedic să le facă. Eu sunt aici să îl ridic atunci când se prăbușește, să îi fiu scut atunci când vocile rele îl judecă. I s-a părut mereu bizar că în ciuda tuturor certurilor noastre încă îi stau aproape. M-aș numi sigur idiot, dar e vorba de Skipper, nu aș face asta pentru nimeni altcineva. Îl cunosc atât de bine, știu ca nimic din ce spune in certurile noastre nu reflectă realitatea, cuvintele spuse la nervi nu vor fi niciodată adevărate în cazul lui.

Povestea asta are de toate, mai puțin logică. ◇boyxboy◇ Pe principiul: Nu îți place, nu citești! Mai e si prima carte scrisă, deci e maxim cringe. #1 cringe -mult timp=)) "-Nu îmi provoca nervii, Leonardo! -Nici tu, Malakai. Povestea mea e atât de complicată încât dacă as povesti cuiva nici nu m-ar crede. Eu sunt Malakai Adams, fiul celui mai mare traficant din orașul meu, dar se presupune că nu mai este sau cel puțin asta vrea mama să creadă. Mi-am petrecut 2 ani din viața intr-o școala de corecție sau poate mint, mi-am petrecut doar un an acolo. In prima zi de iad am reușit să evadez și am fost răpit de cel mai terifiant om, i se spunea Ciclopul. O porecla destul de corecta pentru cineva care are un ochi lipsă. Individul mi-a lăsat semne grave pe corp, semne pe care le-am ascuns cât de bine am putut. Când am reușit să evadez și de acolo nici nu mi-a pasat de ceilalți copii pe care i-am abandonat, însă am fost răsplătit din plin când îmi era lumea mai dragă. Imediat ce am simțit gustul dulce al libertății am fost capturat de cei de la orfelinat, m-au obligat să păstrez tăcerea și să mă comport normal. Dar nu ii voi uita, o să distrug fiecare persoană care m-a distrus!"

VOLUMUL AL II-LEA Nu imi spune că am stricat povestea dintre cei doi cand tu citesti doar primele capitole si ai pretenția să arunc personajele unul in brațele celuilalt din prima. -Tu si ea?zice oarecum stânjenit -Suntem doar prieteni.zic si dau din umeri -Și acum noi ce suntem?întreabă privindu-mă curios -Prieteni?zic nesigur si privesc în jos -Prieteni care se sărută ocazional? -Șterge-ți rânjetul de pe față, Miller. Nu o să mai fac aceeasi greșeală! -Ți se pare o greșeală ceea ce a fost între noi? Sau pur si simplu vrei să treci peste trecutul nostru deoarece o placi pe ea!? -Să o plac pe ea?zic râzând. Bună glumă. -Continuă să te minți singur, Collins.zice râzând apoi se apropie foarte mult de mine. Încă ții la mine. Mă sărută iar si nu pot să îl resping deloc.

30 de zile de vacanță sau 30 de zile de iad? ◇boyxboy◇ Pe principiul: Nu îți place, nu citești!

~ Toți știu povestea dintre taur si culoarea roșie, însă nimeni nu a spus că el urăște culoarea. Poate o iubește prea mult si vrea sa ii aparțină doar lui. ~

Niciodată nu mi-a plăcut cafeaua, și nici nu o să-mi placă. Nu sunt un adept al cafelei. Însă al zâmbetului sau.. Mă pierdeam in el.. - Finalizata ✅ - Aceasta carte conține materiale NSFW, citiți pe propria răspundere. (13+); - #1 gaystory - 02.05.2022; - Boy x Boy.

Doi băieți. Niște poezii. O poveste de iubire. Să meargă împreună cu prietena lui cea mai bună la recitaluri de poezie e un lucru obișnuit pentru Axel, care își duce existența în cel mai simplu și netulburat mod. Însă atunci când un alt poet își face apariția la eveniment săptămână de săptămână, Axel se găsește într-o postură nouă pentru el, căreia îi face față cu greu.

când nici focul nu mă mai arde, deoarece buzele tale sunt mai fierbinți "Ai o țigară?" Totul s-a început cu o simplă întrebare. Trăind în universuri paralele, ai zice că lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. El - Damian Duarte, moștenitorul unei familii prestigioase. Născut într-o familie unde banii guvernează, ai putea crede că viitorul său nu înseamnă nimic mai mult decât afacerile pe care urmează să le conducă după terminarea liceului. Că el nu este nimic mai mult decât doar un băiat mult prea norocos, care a câștigat deja jocul vieții doar născându-se. Dar totul nu este atât de simplu. Deoarece nimeni nu are habar ce se află cu adevărat în mintea lui Damian Duarte - omul care nu urăște nimic mai mult decât viața pe care o trăiește. Aaron Avalos este fix opusul său. El s-a născut pentru a pierde. Orfan, un copil problemă, unde ghinionul era ca la el acasă. Nu a fost niciodată norocos, nu are habar ce e ăla noroc. A întâlnit iadul și s-a luptat cu el. Pentru că doar asta putea face. Când nu ai noroc, nu poți să crezi că vei câștiga fără să lupți. Lor doi le-ar fi imposibil să se întâlnească. Dar s-au întâlnit. Iar pentru prima dată, lui Aaron Avalos i-a surâs norocul. Iar pentru prima dată, lui Damian Duarte i-a bătut inima un pic mai tare. [caractere switch]